Numai ca lucrarea lui Gabriel Liiceanu este, asa cum de altfel ni se spune in subtitlu, o fenomenologie, o cercetare a fenomenului tragic asa cum il gasim in viata reala.Pentru a gasi specificul tragicului in sfera vasta si nediferentiata a nenorocirii umane, autorul recurge la felul in care fiinta umana isi experimenteaza finitudinea ca limita suprema, drept care tragicul este determinat ca "intalnire a unei fiinte constiente finite cu propria sa finitudine perceputa ca limita". Limita, asadar, peras in elina, sta in centrul acestei fenomenologii a tragicului care, prin forta imprejurarilor, devine un capitol in peratologie, in "teoria limitei considerata in raportul ei cu constiinta". Si totusi, moartea ca limita suprema nu este tragica in sine; ea reprezinta doar sansa la tragic a celor dispusi sa o conteste in mod paradoxal de pe insusi teritoriul conditiei lor finite. Aceasta carte a avut un rol important in devenirea filozofica a lui Gabriel Liiceanu, ea anuntand viitoarea "peratologie", micul tratat Despre limita scris douazeci de ani mai tarziu. De asemenea, in contextul unei epoci dominate de ideologia marxista, a scrie o fenomenologie care avea in centrul ei moartea, limita si depasirea a reprezentat neindoielnic un act cultural insolit. De altfel, in forma aparuta in 1975, ea a fost in prima instanta respinsa ca lucrare de doctorat pe motive de inoportunitate ideologica.Grafica: Ioana Dragomirescu MardareEditor: Catalin D. Constantin
