Prima carte pe care Olivier Clément a publicat-o în 1959, după convertirea la Ortodoxie, e o mărturie pasionantă a căutărilor sale spirituale și a viziunii despre credința pe care a îmbrățișat-o, răspunzând într-o zi chemării irezistibile a lui Hristos. În sintonie cu Nikolai Berdiaev și Vladimir Lossky, dar mai ales cu Părinții Bisericii, Clément inaugurează cu această reflecție despre timp o operă de teolog îndrăgostit de taina transfiguratoare a Învierii. De la dimensiunea cosmică a credinței la lectura spirituală a marilor etape ale istoriei Ortodoxiei, de la Sfinții Irineu al Lyonului și Maxim Mărturisitorul la Isaac Sirul și Siluan Athonitul, toate marile teme și repere ale teologiei lui Clément se întâlnesc aici, într-o măiastră țesătură, fidelă tradiției și totodată contemporană prin întrebările și libertatea ei. Transfigurarea timpului este mesajul de speranță al creștinismului, pe care Olivier Clément ni-l transmite cu inconfundabilă intensitate și acum, la centenarul nașterii sale.
„Nu este deloc surprinzător că asistăm, începând din secolul al XIX-lea, îndeosebi sub influența științelor naturii, la o renaștere a concepțiilor ciclice, de la «eterna reîntoarcere» a lui Nietzsche la ciclurile culturale închise în ele însele ale lui Spengler. Aceste concepții riscă să fie consolidate, în epoca noastră, de studierea din ce în ce mai aprofundată a doctrinelor Orientului necreștin, care multor occidentali moderni le par mai în măsură decât Scriptura să explice cifrele fabuloase cu care jonglează astronomia sau geologia. [...] Și aici, teologia ortodoxă trebuie să încerce să reconcilieze contrariile, să dea istoricității personale acea valoare a libertății și a iubirii pe care o presupune filosofia existențială, să dea istoriei omenești adevăratul său sens de edificare a Împărăției lui Dumnezeu, iar veșniciei, acea plenitudine de slavă – cea a «mării, veghe soarelui pereche» – și de transfigurare cosmică pe care o caută cu nostalgie misticii «ieșirii din timp» și poeții wonderland-ului.” (Olivier Clément)
