Corneliu Mircea ne propune in acest volum un discurs despre Fiinţa, despre semnificatia si valorile acesteia, in incercarea sa de a demonstra ca spiritul – inţeles ca principiu – nu se poate "dedubla", spre a se pune in contradicţie cu sine, intrucat aceasta dedublare pare a fi un act arbitrar.
Actuala versiune a tratatului – a treia – si-a propus sa ofere un text clar, concis, cu referinţe succinte, fara a pierde vreo clipa din vedere ca un discurs despre Fiinţa reprezinta o incercare temerara pentru cel ce se incumeta sa se apropie de paradoxalul ţinut originar, ascuns de regula inţelegerii comune si accesibil doar celor ce au suficienta rabdare sa accepte provocarea unui limbaj calificat de cele mai multe ori ca fiind excesiv de abstract.
Pornind de la propriile nedumeriri si naziunte speculative si reanalizand unele din intrebarile pilon ale filosofiei – Este natura fiintei contradictorie? Daca fiinţa se infiinţeaza, aneantizandu-si neantul consubstanţial, revine ea oare in mod absolut la sine, regasindu-se intr-un unic si definitiv Unu? Fiinţa se in-fiinţeaza doar, sau se si des-fiinţeaza? Si, daca se desfiinţeaza, de ce servine si ce sens are desfiinţarea (sau moartea) ei? E definitiva sau temporara? Daca e temporara, ce anume si cum o anuleaza? Ce sens ar avea re-infiinţarea? Si care ar fi consecinţele acestor evenimente fundamentale: infiinţarea, desfiinţarea si reinfiinţarea? Exista un singur univers sau o infinitate de cosmosuri? Exista numai Lumi, sau putem vorbi si despre Antilumi? Cum ia nastere o Lume? Cum se infiripa Antilumea? Cum se pune problema spaţiului, a timpului, a devenirii si a intercomunicarii dintre Lumi – sau dintre Lumi si Antilumi? – Corneliu Mircea prezinta in acest volum un sistem al gandirii Fiinţei.
"Cartea de faţa incununeaza, prin amploarea, bogaţia si adancimea ei, staruinţa unui sfert de veac inchinat de autorul ei unei noi inţelegeri a temeiurilor ultime ale lumii. Prin ea, cugetarea filosofica romaneasca a acestei vremi se afla inzestrata cu o contribuţie la stiinţa fiinţei, la nici un deceniu si jumatate de la apariţia Tratatului de ontologie al lui Constantin Noica. Se vede bine ca puterile gandirii romanesti n-au scazut si ca efortul de a supune unei analize si unei sinteze conceptuale, larg cuprinzatoare, insasi esenţa fiinţei si a devenirii este departe de a se fi incheiat cu marea opera filosofica a lui Lucian Blaga, pentru a-l pomeni numai pe el."
Petru Cretia
