"In aceasta lume care se scufunda din ce in ce mai mult in violenţa, in aceasta lume care se invarte din ce in ce mai repede fara sa stie unde se afla orizontul salvator, tandreţea este aproape o forma de rezistenţa culturala. Tandreţea si corolarele ei – dragostea, visele si poezia – sunt ferestre ale fericirii la indemana noastra. Trebuie doar sa ne oprim puţin, sa ne distanţam o secunda, sa coboram o clipa din caruselul nebun al vieţii de zi cu zi si sa respiram... Sa respiram aerul binefacator al dorinţei si al imaginaţiei. Tandreţea ne poate invaţa multe despre noi insine si despre cum ne lasam uneori prea usor inghiţiţi de nebunia lumii." — MATEI VISNIECMatei Visniec crede in rezistenta culturala, in forta cuvantului, in capacitatea literaturii de a capta mai bine decat orice alta disciplina contradictiile fiintei umane si ale lumii in care traim. Intre doua tari, intre doua culturi, intre limba romana si cea franceza, intre Bucovina sa natala si Festivalul de teatru de la Avignon, Matei Visniec circula, practica jurnalismul cultural, trece de la un gen literar la altul, cauta si experimenteaza cuvantul sub semnul unui ideal care tine de umanism, de frumos si de spiritul critic.
Matei Visniec crede in rezistenta culturala, in forta cuvantului, in capacitatea literaturii de a capta mai bine decat orice alta disciplina contradictiile fiintei umane si ale lumii in care traim. Intre doua tari, intre doua culturi, intre limba romana si cea franceza, intre Bucovina sa natala si Festivalul de teatru de la Avignon, Matei Visniec circula, practica jurnalismul cultural, trece de la un gen literar la altul, cauta si experimenteaza cuvantul sub semnul unui ideal care tine de umanism, de frumos si de spiritul critic.
Matei Visniec crede in rezistenta culturala, in forta cuvantului, in capacitatea literaturii de a capta mai bine decat orice alta disciplina contradictiile fiintei umane si ale lumii in care traim. Intre doua tari, intre doua culturi, intre limba romana si cea franceza, intre Bucovina sa natala si Festivalul de teatru de la Avignon, Matei Visniec circula, practica jurnalismul cultural, trece de la un gen literar la altul, cauta si experimenteaza cuvantul sub semnul unui ideal care tine de umanism, de frumos si de spiritul critic.
"In aceasta lume care se scufunda din ce in ce mai mult in violenţa, in aceasta lume care se invarte din ce in ce mai repede fara sa stie unde se afla orizontul salvator, tandreţea este aproape o forma de rezistenţa culturala. Tandreţea si corolarele ei – dragostea, visele si poezia – sunt ferestre ale fericirii la indemana noastra. Trebuie doar sa ne oprim puţin, sa ne distanţam o secunda, sa coboram o clipa din caruselul nebun al vieţii de zi cu zi si sa respiram... Sa respiram aerul binefacator al dorinţei si al imaginaţiei. Tandreţea ne poate invaţa multe despre noi insine si despre cum ne lasam uneori prea usor inghiţiţi de nebunia lumii." — MATEI VISNIEC
Matei Visniec crede in rezistenta culturala, in forta cuvantului, in capacitatea literaturii de a capta mai bine decat orice alta disciplina contradictiile fiintei umane si ale lumii in care traim. Intre doua tari, intre doua culturi, intre limba romana si cea franceza, intre Bucovina sa natala si Festivalul de teatru de la Avignon, Matei Visniec circula, practica jurnalismul cultural, trece de la un gen literar la altul, cauta si experimenteaza cuvantul sub semnul unui ideal care tine de umanism, de frumos si de spiritul critic.
MATEI VISNIEC s-a nascut in 1956 la Radauţi, judeţul Suceava. A scris poezie inca din copilarie, a debutat in revista Luceafarul in 1972, si apoi in volum in 1980, la Editura Albatros, cu culegerea de poeme La noapte va ninge. A studiat filozofia la Bucuresti, a devenit membru fondator al Cenaclului de luni, s-a remarcat ca dramaturg chiar si cand piesele ii erau interzise. A crezut in rezistenţa culturala, in forţa cuvantului, in capacitatea literaturii de a capta mai bine decat orice alta disciplina contradicţiile fiintei umane si ale lumii in care traim. In 1987 a plecat in Franţa unde iniţial a fost exilat politic. De atunci numele sau s-a aflat pe afise in peste 40 de ţari. Din 1990 lucreaza ca jurnalist la Paris, la Radio France Internationale.Matei Visniec este autorul a sase volume de poezie, al unui numar impresionant de piese de teatru scrise in romana, dar si in franceza, a cinci romane si al unui volum de nuvele. In Franţa piesele sale sunt publicate de mai multe edituri (Actes-Sud Papiers, Lansman, L’Harmattan, Espace d’un Instant, Non-Lieu, L’oeil du Prince). Intre doua ţari, intre doua culturi, intre limba romana si cea franceza, intre Bucovina sa natala si Festivalul de teatru de la Avignon, Matei Visniec circula, practica jurnalismul cultural, trece de la un gen literar la altul, cauta si experimenteaza cuvantul sub semnul unui ideal care ţine de umanism, de frumos si de spiritul critic.Despre orasul sau natal, Radauţi, afirma deseori ca este traversat de axa de simetrie a lumii (si este adevarat ca o cale ferata din care emana poezie taie urbea in doua, cu tot cu cimitir). La Suceava exista din 2016 o instituţie numita Teatrul municipal "Matei Visniec", precum si un Festival internaţional de teatru in organizarea caruia autorul bucovinean este implicat.La Editura Humanitas au aparut urmatoarele volume: Masinaria Cehov & Despre fragilitatea pescarusilor impaiaţi (teatru), 2008; Scrisori de dragoste catre o prinţesa chineza (proza-teatru poetci), 2011; Procesul comunismului prin teatru (teatru), 2012; Trilogia balcanica (teatru), 2016; Caragiale e de vina (teatru), 2019.
