CÂNDVA, ÎN VIITORUL ÎNDEPĂRTAT...
Umanitatea trece printr-o epocă de aur până când Pământul e potopit de un val de fenomene neașteptate. Primele sunt fobiile în masă. Apoi, urmează creaturile. Și, în final, marea transformare a oamenilor obișnuiți în genii.
CINE ȘI CU CE SCOP MANIPULEAZĂ, OARE, UMANITATEA?
Asta trebuie să investigheze Toivo Glumov și Maxim Kammerer, membri ai secției pentru înțelegerea Evenimentelor Excepționale din cadrul Comisiei de Control (COMCON-2).
Intrigi, știință, politică și eterna întrebare: cine este, de fapt, dușmanul nevăzut al umanității?
„Zeii veniseră fără a cere permisiunea. Nimeni nu-i chemase, dar ei au dat năvală și au început să facă binele.
Chiar acel bine care întotdeauna reprezintă binele.
Iar zeii făceau asta pe ascuns, deoarece știau dinainte că muritorii nu vor înțelege scopurile lor, iar, dacă le vor înțelege, atunci vor refuza să li se supună...
Vezi, asta-i structura moral-etică a acestei situații drăcești! Ne este oferit un abecedar, pe care însă nu știm să-l folosim pentru noi înșine.“
ARKADI STRUGAȚKI (1925–1991) și BORIS STRUGAȚKI (1933–2012) sunt unii dintre cei mai cunoscuți scriitori și scenariști SF din lume, autorii unor capodopere ale genului. În anii ’60 s-au bucurat de o mare popularitate în Uniunea Sovietică, scrierile lor revigorând antiutopia. Dar la începutul anilor ’80 li s-a interzis să publice. Printre cele mai cunoscute titluri ale lor se numără: E greu să fii zeu (1964; Nemira, 2016), Lunea începe sâmbăta (1964; Nemira, 2017), Melcul pe povârniș (1966; Armada, 2022), A doua venire a marțienilor (1968), Picnic la marginea drumului (1972; Armada, 2021). Dintre cele mai recente ecranizări ale scrierilor lor amintim: filmul în două părți Insula locuită (2008 și 2009), de Fiodor Bondarciuk, și E greu să fii zeu (2013), de Aleksei Gherman.
