Alegând lozinca insurgenţilor Sorbonei din mai 1968 drept titlu al romanului său, Milan Kundera aşază destinul unei intregi generaţii sub semnul eşecului. Eroul său nu este însă este un tânăr al acelor locuri şi vremi, ci unul care-şi trăieşte dureroasa maturizare în epoca instaurării regimului comunist în Cehoslovacia. Adolescent vulnerabil, bântuit de teama de ridicol, dar de o extremă puritate, poetul Jaromil se simte atras de ideologia marxistă, care-i promite o iluzorie revanşă împotriva unei lumi ce nu-l poate cuprinde.Treptat, el devine prizonierul unui sistem care îi cere să renunţe la tot ce venerase în chipul cel mai curat cu putinţă şi să intre în concertul platitudinilor care se dau drept singura literatură adevarată. Puritatea lui ultragiată se transformă atunci de-a dreptul în abjecţie, o dată cu denunţul prin care Jaromil îşi trimite prietena la închisoare. Şi dacă, aşa cum se spune, viaţa poetului este exponenţială, căderea lui Jaromil, pusă de autor faţă în faţă cu căderile atâtor mari poeţi ai lumii, vorbeşte despre căderea tuturor celor prinşi în vâltoarea istoriei. Iată de ce romanul său n-a putut apărea, în 1973, decât în afara graniţelor Cehoslovaciei.
