„Volumul reuneşte răzleţ, adică fără o cronologie strictă şi fără a respecta vreo ordine contabilicească, poeme care provin din şase volume antedecembriste: Versuri (1970), Detectivul Arthur (1970), Julien Ospitalierul (1974), Cântece naive (1976), Adio, Robinson Crusoe (1978) şi Dulapul îndrăgostit (1980). Mai mult, luat ca întreg (căci e vorba şi de o ediţie audio), el pune în scenă o întâlnire miraculoasă: aceea dintre Emil Brumaru sexagenar (înregistrarea datează din 2002) şi un Brumaru al deceniilor şapte şi opt, deja nostalgic, deja înfiorat de melancolie, dar încă paradisiac (oricum, scepticismul de mai târziu nu se instalase). Rezultatul, o spun fără să ezit, e absolut spectaculos.”Cosmin Ciotloş (fragment din „Emil Brumaru, aşa cum îl ştim”).
„Traversând atâtea decenii, poezia lui Emil Brumaru rămâne aceeaşi, egală cu sine, fără a fi şi previzibilă. Încălcând convenţiile, etalând cu vizibilă plăcere teme tabu ale literaturii noastre, privind cu melancolie realitatea sub fustă, Emil Brumaru este, nu încape îndoială, unul dintre cei mai mari poeţi ai literaturii noastre, cu viziuni, imaginar, discurs absolut recognoscibile de la primul contact. Un autor inimitabil, în fond. La fel ca orice mare scriitor, care nu doar deschide, ci și consumă formula pe care o consacră.”Bogdan Creţu (fragment din „Melancolia unui poet senzorial”).
