Editie ingrijita si prefatata de Marius Vasileanu"Care este, asadar, testamentul, mostenirea lui Alexandru Mironescu, lasata prin acest Jurnal?Este bucuria pura, bucuria celui dedicat cunoasterii sub toate formele: umana, divina si mai ales a propriei sale fiinte.Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
"Care este, asadar, testamentul, mostenirea lui Alexandru Mironescu, lasata prin acest Jurnal?Este bucuria pura, bucuria celui dedicat cunoasterii sub toate formele: umana, divina si mai ales a propriei sale fiinte.Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
"Care este, asadar, testamentul, mostenirea lui Alexandru Mironescu, lasata prin acest Jurnal?Este bucuria pura, bucuria celui dedicat cunoasterii sub toate formele: umana, divina si mai ales a propriei sale fiinte.Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este bucuria pura, bucuria celui dedicat cunoasterii sub toate formele: umana, divina si mai ales a propriei sale fiinte.Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este bucuria pura, bucuria celui dedicat cunoasterii sub toate formele: umana, divina si mai ales a propriei sale fiinte.Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
Editie ingrijita si prefatata de Marius Vasileanu
"Care este, asadar, testamentul, mostenirea lui Alexandru Mironescu, lasata prin acest Jurnal?
Este bucuria pura, bucuria celui dedicat cunoasterii sub toate formele: umana, divina si mai ales a propriei sale fiinte.
Este o anume atitudine de viata, provenita din bogata sa experienta, a unei puternice personalitati, care se regaseste cu prisosinta in Jurnal. Cercetatorul chimist, validat prin viata sa stiintifica, care se apropie treptat de filozofia stiintei si de filozofia religiei, ulterior de mistica crestin-ortodoxa in forma sa cea mai vie, prin practica isihasta, la Rugul Aprins, pledeaza in acest Jurnal in favoarea stiintei, dar totodata pentru non-idolatrizarea stiintei.
Este o forma de generozitate deschisa spre toate orizonturile cautarii spirituale. Este o deschidere realista catre realitatea prezenta si viitoare, mai ales cea politica – comunismul va cadea, intuia Mironescu, tocmai in 1968 cand nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seama de intelectuali romani aderau la Partidul Comunist.
Este o forma superioara de luciditate (trezvie) care nu se lasa amagita de cantecele de sirena, din ce in ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu intreprinde in Jurnal ample incursiuni pe marile si oceanele cunoasterii umane pentru devoalarea cantecelor de sirena: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.
Este o specie de crestinism ortodox in care primeaza cautarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, crestinismul marturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicand incruntat, este optimist si increzator in generozitatea Duhului." — MARIUS VASILEANU
"A fost unul din cei mai curati oameni din cati am cunoscut. si un crestin cum rar intalnim: nebigot, nehabotnic, nefatarnic; drept si ingaduitor." — N. STEINHARDT
ALEXANDRU MIRONESCU (1903–1973), om de stiinta, scriitor si filozof, a urmat studii de fizica si chimie la Universitatea din Bucuresti si la Sorbona, unde si-a obtinut si doctoratul. Un al doilea doctorat, in filozofie, l-a sustinut la Universitatea din Bucuresti. A activat ca profesor de chimie in cadrul aceleiasi universitati, la Facultatea de Stiinte (1929–1949). A facut parte din celebra grupare a Rugului Aprins de la Manastirea Antim (Bucuresti). A fost preocupat de relatia dintre credinta si stiinta, precum si de complexul raport dintre cultura si spiritualitate. Persecutat de regimul comunist, este indepartat din invatamantul universitar (1949) si, mai tarziu, va fi arestat si intemnitat (1958), alaturi de fiul sau, studentul Serban Mironescu, si de alti membri ai Rugului Aprins, sub acuzatia de activitate subversiva. A fost condamnat la 20 de ani de inchisoare si eliberat in 1963. A desfasurat o activitate publicistica prodigioasa. In afara de lucrari de specialitate, a publicat romanele Oamenii nimanui (Bucuresti, 1935) si Destramare (Bucuresti, 1939), precum si lucrari cu caracter filozofic si teologic, printre care Limitele cunoasterii stiintifice (Bucuresti 1945, republicata in 1992 si 1994) sau Certitudine si adevar (f.a., republicata in 1992). Postum, i-au fost publicate romanele Serile singuratatii (Bucuresti, 1996) si Ziduri intre vii (Bucuresti, 1996), un volum de versuri, Poeme filocalice (Slobozia, 1999), un volum de teatru, Ruth. Coborati la prima? (Bucuresti, 2003), si cateva carti de eseuri: Kairos: Eseu de teologia istoriei (Bucuresti, 1998), Docendo discitur (Constanta, 1999), La scaunul singuratatii (Cluj-Napoca, 2015). Tot postum i-a mai aparut un jurnal de idei, Floarea de Foc (Bucuresti, 2001 si 2019), alaturi de volumul Admirabila tacere. Jurnal, 1967–1968, Bucuresti, 2015; Humanitas, 2019), precum si Calea inimii. Eseuri in duhul Rugului Aprins (Humanitas, 2019).
