Al patrulea zid este un roman despre „violenta ca semn al slabiciunii“, cum ar spune unul dintre personajele-cheie, regizorul grec Samuel Akounis, militant impotriva coloneilor in tara sa si apoi refugiat la Paris. O pledoarie implicita impotriva violentei cunoscute de cand lumea, de la povestea Antigonei, de pilda: Antigona lui Sofocle, dar si a lui Jean Anouilh. Pentru a indeplini ultima dorinta a prietenului sau Sam, Georges, studentul uluit de lumea in care traieste, sfasiat intre traditie, revolutie si datorie, incearca sa puna in scena piesa lui Jean Anouilh intr-un teatru deloc conventional: teatrul de razboi din Beirutul anului 1982, in care devine la randu-i actor. Ramanem insa, chiar si dupa incheierea acestei cutremuratoare povesti, cu o intrebare: Antigona cine este? Doar preafrumoasa palestiniana Imane, unul cate unul, actorii imposibilului spectacol printre ruinele Beirutului, Georges ori fiecare personaj al tragediei de pe tarmurile Mediteranei?
