EDDY DE WIND s-a nascut pe 6 februarie 1916 la Haga, intr-o familie evreiasca prospera. Tatal i-a murit pe cand baiatul avea numai trei ani, dar a crescut intr-o atmosfera stabila, ocrotit de mama pentru care avea o mare afectiune. Inteligent si tenace, Eddy a urmat medicina la Leiden si a fost un tanar activ si vesel, cu o viata sociala dinamica, cu prieteni atat evrei, cat si crestini, pasionat de barci si muzica, fiind membru al trupei de jazz Rhythm Rascals. Dupa ce ocupatia germana a impus excluderea studentilor evrei, Eddy a reusit, cu ajutorul profesorilor sai, sa-si termine studiile mai devreme si sa devina astfel ultimul evreu din Leiden care si-a luat diploma de absolvire. Si-a facut rezidentiatul in psihanaliza in secret, la Amsterdam, si dupa o incercare ratata de a fugi in Elvetia a mers voluntar in lagarul de tranzit de la Westerbork, unde spera sa-si gaseasca mama; a aflat insa ca fusese deja trimisa la Auschwitz. La Westerbork a intalnit o tanara infirmiera, Friedel, de care s-a indragostit si cu care s-a casatorit, iar mai apoi au fost deportati impreuna la Auschwitz. Desi pe toata perioada cumplita a detentiei au reusit sa pastreze legatura, in haosul ultimelor zile ale lagarului au fost despartiti. Inainte chiar de eliberarea lagarului, la care a fost martor, el a inceput sa noteze intr-un caiet primele ganduri si impresii care vor constitui punctul de pornire al cartii de fata. Dupa eliberare, a ramas inca trei luni la Auschwitz, la cererea comandantilor sovietici, lucrand ca medic. Acesta este rastimpul in care si-a consemnat in scris intreaga marturie care avea sa devina apoi cartea-document Auschwitz, ultima statie. Inca nesigur asupra sortii care il astepta, a atribuit toate intamplarile unui personaj pe care l-a numit Hans van Dam. La intoarcerea in Olanda, in 1946, a aflat ca si Friedel a supravietuit, si in acelasi an a aparut prima editie a cartii sale. In anii ce au urmat, Eddy de Wind s-a specializat in psihiatrie si psihanaliza si a scris despre sindromul KZ, sindromul vinii supravietuitorului, si transmiterea transgenerationala a traumei, fiind unul dintre primii autori din lume care au abordat aceste teme in mod stiintific. A murit la 27 septembrie 1987, la varsta de 71 de ani. Cei care au supravietuit impreuna cu Eddy de Wind au privit mereu marturia sa ca pe una dintre cele mai importante carti despre Auschwitz.
