Un basm captivant, prelucrat magistral deOtfried Preuler, intretesut cu motive de legenda. Vasili Grigorevici poate fi multumit de fiii sai. Doar Vania, mezinul, e uluitor de lenes. Ii place munca asa cum ii plac unui caine urzicile. Sapte ani trebuie sa stea intins pe vatra, cu sapte saci de seminte de floarea-soarelui si sapte cojoace, asa cum l-a sfatuit un intelept orb. In tot acest timp n-are voie sa sufle vreun cuvant. Aceasta e doar prima proba la care este supus inainte de a intra in aventuri pline de pericole, la capatul carora il asteapta coroana tarului. Nu e tocmai o sarcina usoara, fiindca fratii lui Vania, invidiosi, sunt chititi sa-l pacaleasca sa coboare de pe cuptor. OTFRIED PREULER(19232013) s-a nascut intr-o familie de profesori in Reichenberg, Cehoslovacia. In copilarie era tare incantat sa asculte basmele din regiune. Chemat sa se inroleze in armata in cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Preuler a fost capturat de inamic in 1944, pe frontul de Rasarit, si a petrecut urmatorii cinci ani ca prizonier de razboi in Republica Tatara. Dupa ce a fost eliberat, a mers in Bavaria unde a devenit invatator si director de scoala primara. Isi marea veniturile lucrand ca reporter pentru un ziar local si scriind scenarii pentru programe de radio dedicate copiilor. A fost unul dintre cei mai populari autori pentru copii din Germania Preuler a primit de doua ori Premiul German pentru Literatura Juvenila. Numeroasele sale carti au fost traduse in cincizeci si cinci de limbi si vandute in peste cincizeci de milioane de exemplare. "Asadar, ma numesc Otfried Preussler, sunt german si mam nascut in Boemia de Nord. Dupa razboi si alti cinci ani mam stabilit aici, in Bavaria de Sus, unde familia mea locuia mai demult. Logodnica mea ma asteptat sa ma reintorc acasa timp de sapte ani (sapte ani, exact ca in basme). Apoi neam casatorit imediat si in cursul anilor au aparut in fami lia noastra trei fi ice: Renate, Regine si Susanne. Fetitele mele, ca si elevii mei caci trebuie sa stiti ca timp de multi ani am fost invatator imi cereau sa le spun mereu alte si alte povesti; povesti care le faceau placere nu numai lor, dar si mie, povestitorului. Si, de fapt, asa am ajuns ca intro buna zi sa astern pe hartie toate povestile pe care le spusesem copiilor si sa le public. Iata, deci, cum am devenit scriitor. Un scriitor care si astazi scrie pentru copii cu aceeasi placere ca la inceput. De ce? Fiindca imi plac copiii, fi indca imi place sa povestesc si fi indca sunt convins ca fara povesti ca si fara paine copiii nu pot trai si deveni oameni mari."
