Traducere de Dragoș CojocaruŞefii, primul dintre cele doua volume cuprinse in Băieţii şi alte povestiri, a fost publicat pentru intâia oară in urmă cu 50 de ani, marcând debutul oficial ca prozator al lui Mario Vargas Llosa. Realismul lucid al acestor şase povestiri, lipsit de inflexiuni mitologice, anunţă o perspectivă aparte in contextul literaturii sud-americane, identificaţi adesea cu realismul de tip magic. Povestirea Băieţii, scrisă un deceniu mai târziu, e un punct de cotitură: violenţa e aici mai insidioasă şi nu mai ţine atât de un tacit „cod“ al onoarei şi al machismului, ca in povestirile şi romanele de până in 1967, cât, mai degrabă, de insăşi regula jocului.„Şefii este prima mea carte şi in ea apar câteva din multele povestiri scrise când eram adolescent şi student. Era un concurs de povestiri la Barcelona, Leopoldo Alas, cu un premiu destul de modest, şi, cum imi doream să public, am participat, fără prea mari speranţe, insă am fost premiat. Zece ani mai târziu am scris Băieţii. Subiectul imi dădea târcoale de când citisem, intr-un ziar, că un câine a emasculat un nou-născut, intr-un sătuc din Anzi. imi doream să scriu despre această rană stranie care, spre deosebire de altele, nu se inchide, ci, odată cu trecerea timpului, se deschide din ce in ce mai mult.“ – Mario Vargas Llosa
