Romanul Capesius, farmacistul de la Auschwitz (2006) – al doilea volum al trilogiei transilvane care mai cuprinde Vaterlandstage und die Kunst des Verschwindens (Zile acasă şi arta dispariţiei), respectiv Die letzte Heimkehr (Ultima întoarcere acasă) – a stîrnit reacţii intense încă din momentul lansării sale în cadrul Tîrgului de carte de la Frankfurt. Îmbinînd excepţionala calitate literară cu o muncă asiduă de cercetare, cartea este un montaj de documente, interviuri, înregistrări ale unor martori oculari, fragmente de memorii şi comentarii, prin intermediul cărora se conturează figura sighişoreanului Viktor Capesius, care a funcţionat, din 1943 şi pînă la sfîrşitul războiului, ca farmacist în lagărul de concentrare de la Auschwitz, unde nu a ezitat să trimită la moarte mii de oameni. Mai mult decît un roman documentar despre Holocaust, cartea este o meditaţie profundă şi nuanţată despre culpabilitate şi căinţă, precum şi despre răul totalitar al secolului.
„Ceea ce Hannah Arendt definea ca «banalitatea Răului» devine aici o «familiaritate» transilvăneană a Răului.” (Georg Aescht)
