Ninge ca in povesti. O femeie se pregateste sa participe la o inmormantare la care se astepta de mult, dar care sperase sa nu vina niciodata. In timp ce isi mangaie parul si isi aranjeaza tinuta, isi spune ca nu este prima data cand pierde pe cineva. Ridicand un ceas de mana delicat si deteriorat dintr-o cutie de pe dulapul ei, il lipeste pe obraz. Deodata, se lasa in voia amintirilor...
Ceasornicarul din Dachau este un roman despre regasirea bunatatii, loialitatii, prieteniei si dragostei in unul dintre cele mai ingrozitoare si crude locuri: un lagar de concentrare nazist. Aceasta poveste este sfasietoare si greu de citit, in anumite momente, fara lacrimi in ochi. O lectura pasionanta inca de la prima pagina. Unele detalii sunt atat de ingrozitoare, incat impun o pauza de lectura, pentru reflectie si reculegere. Si totusi, tot ceea ce este descris in aceasta poveste s-a intamplat, din nefericire, in realitate. Cheia sunt personajele si caracterul lor. In ciuda momentelor dificile prin care trec, protagonistii manifesta blandete si compasiune. Modul in care percep realitatea doi prizonieri ai unui lagar de concentrare si fiul unui tortionar, dar mai ales faptul ca, neasteptat, cei trei devin prieteni, este de fapt o pilduitoare lectie de toleranta. Moartea personajului principal cu doar cateva ore inainte de eliberare sporeste caracterul tragic si provoaca o justificata revolta.
