Ghid pentru calatorii interioare si instrumentar estetic, cartea lui Vlad Eftenie e la indemana oricui vrea sa lase in plan secund setarile aparatului si sa se acordeze la emotia locului si a clipei, pentru a o surprinde in fotografii irepetabile. Dincolo de aura glam a fotografiei, dincolo de numarul de like-uri primite pe retelele de socializare si de viralitatea online, dincolo de tehnica si de setarile asa-zis castigatoare ale unui aparat performant se ascund adevaratele premise ale elaborarii unei imagini reusite: curiozitatea, prezenta, atentia la tot ce se afla in jur si o secventa irepetabila spatiu–timp–lumina–emotie, care il deschide pe observatorul-fotograf spre straturi invizibile ale lumii, nerabdatoare sa fie aduse in prim-plan.Ghid pentru calatorii interioare si instrumentar estetic, cartea lui Vlad Eftenie e la indemana oricui vrea sa lase in plan secund setarile aparatului si sa se acordeze la emotia locului si a clipei, pentru a o surprinde in fotografii irepetabile.
Dincolo de aura glam a fotografiei, dincolo de numarul de like-uri primite pe retelele de socializare si de viralitatea online, dincolo de tehnica si de setarile asa-zis castigatoare ale unui aparat performant se ascund adevaratele premise ale elaborarii unei imagini reusite: curiozitatea, prezenta, atentia la tot ce se afla in jur si o secventa irepetabila spatiu–timp–lumina–emotie, care il deschide pe observatorul-fotograf spre straturi invizibile ale lumii, nerabdatoare sa fie aduse in prim-plan.
Retete nu exista. Insa o indrumare onesta pe teritoriul fotografiei nu indeamna la accesarea unor solutii predefinite, ci la descoperirea zacamintelor de posibilitati din fiinta celui care vrea sa scrie cu lumina. Vlad Eftenie propune o abordare profunda si poetica a gestului fotografic. Intr-un demers care imbina tehnica, estetica, storytelling vizual, confesiune si elemente de limbaj esentiale pentru intelegerea sensibila a domeniului, arhitectul-fotograf, dar mai ales flaneur-ul care se hraneste cu oras si declanseaza pana isi epuizeaza vibratiile din plex devine ghid in calatoria interioara spre realizarea fotografiei memorabile.
CBRE Urban Photographer of the Year (2011) Sony World Photography Awards, sectiunea "Open Low Light" (2014)
Vlad Eftenie este arhitect si fotograf. In 2010 si-a sustinut teza de doctorat cu titlul Fotografia, instrument metodic de studiu in planul imaginii urbane la Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" din Bucuresti, iar in prezent este lector in cadrul aceleiasi institutii, unde preda cursul teoretic de fotografie in arhitectura. Este membru al Ordinului Arhitectilor din Romania si al Registrului Urbanistilor din Romania.
Semneaza, in calitate de autor sau coautor, o serie de proiecte si studii de arhitectura si urbanism sub egida agentiei de arhitectura Baumarc Project, precum si articole de specialitate pe marginea fotografiei in arhitectura. Este autor sau coautor a numeroase expozitii de fotografie urbana, atat in Romania (la Bucuresti, Timisoara, Baia Mare), cat si in strainatate (la Berlin, Lisabona, Toulouse, Padova, Dublin, Venetia, Viena). In 2014–2015 a reprezentat Romania in cadrul EuroARTPhoto, expozitie internationala organizata de Ufficio Stampa la Milano si Roma.
Workshopurile pe care le-a initiat si sustinut de-a lungul timpului se bucura de notorietate in randul iubitorilor de fotografie urbana si de arhitectura din Bucuresti, Cluj, Brasov, Timisoara si Constanta. In 2015 a fost membru in echipa oficiala de fotografi a Festivalului Enescu, iar din 2016 pana in 2018, colaborator al emisiunii de cultura urbana Orasul vorbeste de la Radio Romania Cultural.
A primit de-a lungul timpului numeroase distinctii, printre care CBRE Urban Photographer of the Year (2011) sau Sony World Photography Awards, sectiunea "Open Low Light" (2014), si a fost inclus in galeria Forbes Heroes de catre publicatia Forbes Romania (2016).
Locuieste in Bucuresti, fotografiaza orasul si primul lucru pe care il face in fiecare dimineata este sa se uite pe fereastra, ca sa vada cum e lumina.
Ce face Vlad Eftenie in aceasta carte nu e chiar fotografie. Sau nu numai. E antropologie vizuala, muzeu ad vivum, estetica sociala, educatie artistica si citadina. E si un exercitiu ludic, e si o declaratie in forta a faptului ca ochiul exersat si versat in profunzimi ale spiritului stie ce si cum sa decupeze, blureaza backgroundul, creste instantaneu saturatia emotionala. Pentru mine, este o carte superba despre legatura dintre imagine, privire si memorie. Despre lentila subiectiva care ne defineste. Codul lui Vlad Eftenie e despre noi, pana la urma. Despre creativitatea latenta care asteapta cuminte sa fie declansata.
