Cand Adrienne vrea sa arate profunzimea raportarii trinitare a lui Adam la Dumnezeu ("Crearea omului"), ea apeleaza la o experienţa mistica a rugaciunii, care i-a fost daruita ei (,Binecuvantarea", ,,Rugaciunea Treimii"), asta insa doar cu scopul de a infaţisa si mai accentuat acea raportare la Dumnezeu valabila pentru toţi oamenii. Raportul pe care ea il descrie mai frecvent, dintre fertilitatea paradiziaca si sexualitate ("Fertilitate si stapanire"), trebuie de asemenea inţeles ca o expresie a raporturilor esenţiale, la fel cum trebuie inţelese si caracteristicile relatarii sale despre caderea omului.
De fiecare data cand Dumnezeu rosteste un cuvant, se intampla ceea ce este spus in cuvant. Cuvantul sau este infaptuitor; in El, cuvantul si fapta sunt o unitate. Cuvantul, pe care Dumnezeu il r teste pentru a ingadui devenirea Creaţiei, este deja hotarat prin cuvantul pe care El il rosteste dintotdeauna si care dintotdeauna se prezinta inaintea Sa ca Fiul Sau. Vesnic rosteste Tatal cuvantul Sau, si vesnic este Fiul realitatea acestui cuvant care apare in faţa Sa, este vorba si voinţa Tatalui transpuse in fapta.
