Filosof de plan secund și puțin cunoscut, neoplatonicul Plotin (204–270) constituie fără îndoială un punct de reper în istoria gândirii, ajutându-ne să înțelegem transformarea spirituală a Greciei în secolele ce au marcat sfârșitul lumii antice. Cuprins de o profundă criză existențială, Occidentul greco-roman s-a lăsat influențat de curentele religioase orientale, de o rigoare conceptuală superioară la acea vreme. Înzestrat cu o clarviziune legendară și admirat de asistenții săi de la școala gratuită din Roma, Plotin și-a conceput filosofia ca sinteză ambițioasă a întregii gândiri grecești, destinată să depășească dualismul lui Platon și Aristotel. În centrul sistemului său se află concepția dinamică a Sufletului ca punct activ, ce permite să ajungem din vârful la baza cosmosului fără a pierde distincția riguroasă dintre diferitele niveluri ale realității, nici transcendența Unului din care toate emană și la care se întorc toate. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)
