Nascut la Oradea in 1909, decedat la Haifa, Israel, in 1981, Adalbert Rosinger s-a bucurat de viata, dar, in egala masura, a si suferit. A studiat la Politehnica din Budapesta, si-a intemeiat o familie, a facut parte din miscarea revoluţionara muncitoreasca, fapt pentru care a fost arestat de citeva ori de catre Siguranţa, fie la Oradea, fie la Bucuresti. Pe 22 iunie 1941, a fost arestat si internat in lagarul de deţinuţi politici de la Tirgu-Jiu. Au fost momente grele, carora le-a facut fata cu stoicism. Apoi, pe 8 septembrie 1942, a fost evacuat de la Tirgu-Jiu si transferat direct in lagarul de la Vapniarka, Transnistria, un loc in care a trait greu si fara a avea siguranta ca va apuca urmatoarea zi. Aflam, din cele scrise in acest volum, ca "pericolul deportarii la Auschwitz in 1944 a fost aproape iminent si in Romania si rabinul Alexandru Safran a depus eforturi supraomenesti, directe si indirecte, pe linga maresalul Antonescu, de a preveni deportarile proiectate." Daca despre incercarile reusite ale Rabinului Safran se stiu destul de multe, din alte surse istorice, marturiile despre Vapniarka sint rare si, astfel, extrem de importante. Astfel, marturia lui Adalbert Rosinger despre Vapniarka este un veritabil document istoric. De la Vapniarka a fost eliberat abia pe 23 august 1944, in urma iesirii Romaniei din blocul antisovietic.
