„Nici un om sănătos nu poate accepta starea de boală. Starea de panică atinge intensitate extremă. Imediat survine întrebarea obsesivă la care nimeni nu poate găsi vreun răspuns, cu atât mai puţin unul liniştitor: «De ce trebuie să mi se întâmple mie? Cu ce sunt eu vinovat?» Nu cred că această disperare poate fi depăşită de vreuna dintre trăirile negative, durerile ori dezamăgirile de care nu suntem oricum cruţaţi în viaţă.“ (Prof. dr. Ionel C. SINESCU)„Cine să se gândească la cancer? Ultimul care ar fi făcut-o eram eu. Mă aflam în deplină maturitate şi, de ceva vreme, luasem toate măsurile necesare unei vieţi echilibrate. Îmi făcusem bine lecţiile. Plin de energie, cu o configuraţie a corpului satisfăcând orice normă medicală, mă pregăteam să intru, senin şi demn, în vârsta a doua. Totuşi, cancer. Ruleta rusească se punea în mişcare. Şi acela care mânuia revolverul nu eram eu. Corpul a devenit un ceas pentru care nu mai existau baterii de schimb. Am decis să scriu această carte, în care să povestesc totul, cu speranţă, mai mult: rugându-mă să fie de ajutor.“ (Mirel CANĂ)
