„Madam Delcă îşi face turneul ei de vizite, luînd-o de dimineaţă, de la cumnată-sa, şi apoi la Ivona Scarlat, vlăstar al marii burghezii de pe vremuri. La Ivona, bînd cafea şi vorbind de una, de alta, priveşte o fotografie veche de familie pe care gazda i-o desluşeşte: intrăm într-un alt plan al romanului, în care învie o lume trecută, în pragul şi în primele zile ale războiului din 1916. În centrul acestui plan secund se află tot o zi, pe la sfîrşitul verii lui 1916, cînd în casa Profesorului se petrece un mic fapt rămas obscur, care tulbură definitiv relaţiile, anunţînd parcă treptata destrămare a familiei, peste care vor trece, lăsînd urme adînci, două războaie şi nenumărate nenorociri. Mica dramă personală rezonează imens în neliniştea colectivă a unei naţiuni care îşi mobilizează deodată toate forţele fizice şi morale... Gabriela Adameşteanu stăpîneşte la fel de bine ambele registre: şi pe cel individual, psihologic, monden şi burghez, şi pe acela colectiv, politic, în care războiul şi refugiul sunt privite ca mari catastrofe naţionale. Împletirea lor e absolut remarcabilă, firească.” (N. Manolescu)
