„O carte a vocilor în care, în Constanţa anului 2016, naratoarea ascultă confesiuni şi comentarii ale unor personaje, dintre care unele ne sînt cunoscute din romanul anterior al Doinei Jela, Villa Margareta. Şi, mai cu seamă, o carte a generaţiilor din România de astăzi, am numărat patru, în care autoarea abordează pătrunzător fricţiunile, stridenţele şi suspiciunile care le despart, neuitînd însă de clipele bune în care iubirea încălzeşte sufletele, topeşte zgura şi deschide calea spre înţelegerea meditată a cîte ceva din ce ni s-a întîmplat. E semnificativ faptul că personajul cel mai încercat, care vorbeşte cel mai puţin, formulează limpede pe parcursul cărţii şi în final felul în care se poate ieşi din continuitatea moartă cu un trecut dureros. O carte în care cititorii vor regăsi neaşteptat visul gustian al anilor interbelici, închisorile şi domiciliul obligatoriu survenite fără justificare în vieţile tinere, umbra pe care ele o lasă asupra familiilor astfel încercate, greutăţile de tot felul care împiedică încă transmiterea întreagă a gîndului sau cunoaşterea echilibrată a faptelor şi obligă la reluarea, iar şi iar, a căutărilor de neeludat.” (Sanda Golopenţia)
