"Estetica" lui Th. Lipps este nu numai cea mai reprezentativa lucrare a autorului ei, ci si opera-talon a uneia dintre direcţiile principale, definitorii si profund originale din estetica de la cumpana veacurilor 19 si 20: teoria Eintühlung-ului sau, in traducerea ce s-a incetaţenit la noi, teoria empatiei estetice.Spre deosebire, deci, de orientarile speculative, estetica experimentala isi propunea sa se bazeze exclusiv pe observaţie, pe compararea plina de rabdare a numeroase si variate fapte. Iar daca vechea estetica metafizica isi construia teoria "de sus", dinspre universal spre particular, cea noua, inaugurata prin "Introducerea in estetica" (1876) a lui Gustav Theodor Fechner, alege calea opusa, construindu-si edificiul teoretic "de jos", pornind de la fapte si ridicindu-se treptat la generalizari.
Spre deosebire, deci, de orientarile speculative, estetica experimentala isi propunea sa se bazeze exclusiv pe observaţie, pe compararea plina de rabdare a numeroase si variate fapte. Iar daca vechea estetica metafizica isi construia teoria "de sus", dinspre universal spre particular, cea noua, inaugurata prin "Introducerea in estetica" (1876) a lui Gustav Theodor Fechner, alege calea opusa, construindu-si edificiul teoretic "de jos", pornind de la fapte si ridicindu-se treptat la generalizari.
Spre deosebire, deci, de orientarile speculative, estetica experimentala isi propunea sa se bazeze exclusiv pe observaţie, pe compararea plina de rabdare a numeroase si variate fapte. Iar daca vechea estetica metafizica isi construia teoria "de sus", dinspre universal spre particular, cea noua, inaugurata prin "Introducerea in estetica" (1876) a lui Gustav Theodor Fechner, alege calea opusa, construindu-si edificiul teoretic "de jos", pornind de la fapte si ridicindu-se treptat la generalizari.
Prefata de Victor Ernest Masek
"Estetica" lui Th. Lipps este nu numai cea mai reprezentativa lucrare a autorului ei, ci si opera-talon a uneia dintre direcţiile principale, definitorii si profund originale din estetica de la cumpana veacurilor 19 si 20: teoria Eintühlung-ului sau, in traducerea ce s-a incetaţenit la noi, teoria empatiei estetice.
Spre deosebire, deci, de orientarile speculative, estetica experimentala isi propunea sa se bazeze exclusiv pe observaţie, pe compararea plina de rabdare a numeroase si variate fapte. Iar daca vechea estetica metafizica isi construia teoria "de sus", dinspre universal spre particular, cea noua, inaugurata prin "Introducerea in estetica" (1876) a lui Gustav Theodor Fechner, alege calea opusa, construindu-si edificiul teoretic "de jos", pornind de la fapte si ridicindu-se treptat la generalizari.
