"Premiile Vinea, editia a XXIX-a, Bucuresti, 2021Volum distins cu Marele premiu "Ion Vinea pentru debut in poezieroxana dumitrache:poemele andreei t. felciuc sunt ca un alt continent, un altul intre cele cunoscute. intimitatea spatiului poetic autentica si cruda, fara a epuiza factorul prospetimii, al noutatii ramane de la primul vers pana la ultimul foarte generoasa cu cititorul: traiesc din cota lucrurilor gestionata/ la comun cu toti cu ceilalti// nu sunt femeia in verde femeia/ in albastru femeia in dantela. transformand spatiul in cronotop poetic: carolina de sud, portland, chicago/ ratacesc in spitalul jesse brown zile intregi, lufthavn/ ultima oprire in danemarca, filicudi, marea tireniana, autoarea traseaza harti si machete de lumi posibile, ca in planurile de consistenta ale lui deleuze, le dezvaluie stranietatea, violenta sau inertia, pentru a se intoarce inevitabil in cel mai intim spatiu pe care il putem locui propriul corp: nu mai puteam scanci mare/ era durerea dorinta sa rup in bucati/ trupul sa-mi construiesc altul/ dintre buze iesea zgomotul ca torsul. preluand din experimentalism observatia ironica ironia e un lucru pretios si plasandu-o chiar si in iubire, pentru a denunta fara stridente si fara urma de de tezism falsul romantism consumist, volumul andreei t. felciuc este un intreg poem al corporalitatii, al fragilitatii si al frumusetii corpului feminin, obligat sa coabiteze cu vulnerabilitatile si, de ce nu, cu o tot mai evidenta lipsa de frumos a lumii."Premiile Vinea, editia a XXIX-a, Bucuresti, 2021Volum distins cu Marele premiu "Ion Vinea pentru debut in poezieJuriul: Mihail Galatanu, Lucian Vasilescu, Nicolae Tzone*courtesy for poetryroxana dumitrache:poemele andreei t. felciuc sunt ca un alt continent, un altul intre cele cunoscute. intimitatea spatiului poetic autentica si cruda, fara a epuiza factorul prospetimii, al noutatii ramane de la primul vers pana la ultimul foarte generoasa cu cititorul: traiesc din cota lucrurilor gestionata/ la comun cu toti cu ceilalti// nu sunt femeia in verde femeia/ in albastru femeia in dantela. transformand spatiul in cronotop poetic: carolina de sud, portland, chicago/ ratacesc in spitalul jesse brown zile intregi, lufthavn/ ultima oprire in danemarca, filicudi, marea tireniana, autoarea traseaza harti si machete de lumi posibile, ca in planurile de consistenta ale lui deleuze, le dezvaluie stranietatea, violenta sau inertia, pentru a se intoarce inevitabil in cel mai intim spatiu pe care il putem locui propriul corp: nu mai puteam scanci mare/ era durerea dorinta sa rup in bucati/ trupul sa-mi construiesc altul/ dintre buze iesea zgomotul ca torsul. preluand din experimentalism observatia ironica ironia e un lucru pretios si plasandu-o chiar si in iubire, pentru a denunta fara stridente si fara urma de de tezism falsul romantism consumist, volumul andreei t. felciuc este un intreg poem al corporalitatii, al fragilitatii si al frumusetii corpului feminin, obligat sa coabiteze cu vulnerabilitatile si, de ce nu, cu o tot mai evidenta lipsa de frumos a lumii.*mircea a. diaconu:spunand frumusetea este, andreea (andreea t. felciuc, fireste) isi ia un fel de revansa. poezia ei e despre asumarea unei proiectii. un subiect care-si cenzureaza trairile si din care n-au ramas decat dezamagirea dar dezamagirea e spusa in cuvinte reci si puterea de a o contempla. un trup cenzurat, o senzualitate refuzata, o ardenta stinsa, o transparenta care transpune trecutul in imagine. un fel de epistole catre trecut sunt cele mai multe dintre poemele ei. andreea e prea lucida pentru a nu prefera spasmului cuvintele. prea lucida si, dezamagita, putin cinica. relativ la prezent (prezentul scrierii, sa se inteleaga), el nu este decat aceasta textura a devitalizarii (in cel mai bun caz, evocare a unui alt timp), care nu-i decat o dezamagire in plus. departe de a fi o dezlantuire de epiderma sau de afect, poezia e cenzurarea efuziunii celei mai discrete. o denuntare a ei. in tot cazul, proiectarea in imagine si, deci, dedublarea nu fac decat sa duca in pragul unei alienari. dar si alienarea aceasta e mai buna de contemplat decat de trait. andreea nu coboara in bolgiile esecului si ale dezamagirii, asa cum nu coborase nici in acelea ale epidermei. dar poate ca o sansa exista (pentru andreea si pentru poezia ei, deopotriva). ultimul grupaj, diferit in totul, mai ofera sansa unei eliberari. s-a petrecut ea deja si volumul de-acum este expresia ei? e doar punctul de la care, de-abia de-acum, sa asteptam noi mutatii? iata de ce, spunand frumusetea este, andreea isi ia un fel de revansa.*nota biografica:andreea t. felciuc s-a nascut la iasi pe 11 noiembrie 1992. este designer si arhitect multidisciplinar, scenograf si artist new-me-dia in londra, marea britanie. fosta membra a clubului de poezie alecart si a cenaclului literar zidul de hartie. castigatoare a mai multor premii literare. a publicat poezie si articole in reviste importante: reteaua lite-rara, dilema veche, vatra, tribuna, bucovina literara, astra, alecart. a absolvit liceul teoretic "ion luca" din vatra dornei. a urmat facultatea de arhitectura "g. m. cantacuzino" din iasi, axandu-se pe dimensiunea experimentala si interdisciplinara a arhitecturii. de asemenea, a absolvit cu dubla diploma programul inter-national de masterat al institutului de arhitectura din cadrul universitt fr ange-wandte kunst wien, greg lynn studio. in 2018, si-a initiat doctoratul cu titlul "protoar-hitectura: intre organic si virtual". scrie constant pe teme legate de arhitectura si design, domeniu de cercetare care exploreaza relatiile dintre ceea ce este crescut in mod natural si ceea ce poate fi construit.
