„Pe Ada d’Albon am descoperit-o datorită primelor două cărți. Auzisem de ea ca actriță, dar nu o cunoșteam personal. După ce am citit Ultima vară în Bretania. Istoria unui exil și am descoperit fabuloasa ei poveste de viață, spusă cu farmec, cu talent, cu nostalgie, am trecut la Fără titlu. O altă poveste adevărată despre o iubire puternică, uneori chinuitoare, alteori izbăvitoare, ce a supraviețuit în timp și unde muzica a avut un rol-cheie. Ce titlu poate să aibă iubirea? Ea nu poate fi îngrădită în limitele unui titlu, poate fi doar trăită.
Für Elise, deși este subintitulat roman polițist, depășește limitele genului. E mai degrabă o poveste cu o femeie devenită detectiv care caută adevărul și nu răzbunarea. Ada d’Albon creionează cu pricepere și cu un deosebit simț psihologic o lume ciudată, pestriță, învăluită în tot felul de mistere, o acțiune care trece prin România pentru a se sfârși în Franța. Personaje care se învârt într-o lume venită de departe, plină de secrete. Nu veți găsi în roman poliție și polițiști, ci o femeie, Vitoria Lungu care, asemenea Vitoriei Lipan (eroina lui Mihail Sadoveanu), pleacă să-și caute băiatul (nu bărbatul!) dispărut. O femeie cu un caracter puternic, hotărâtă, deșteaptă, care posedă un al șaselea simț și care vrea să afle adevărul.
Și pentru că romanul trebuia să poarte un nume, scriitoarea l-a numit Für Elise. De ce? Pentru că pentru Ada d’Albon muzica înseamnă viață, pentru că pianul și sunetele lui sunt continuarea unei alte povești și pentru că tu, cititorule, trebuie să descoperi de ce e așa și nu altfel. Actriță, regizoare, scriitoare, Ada d’Albon este pentru mine castelana fără castel, ce vine dintr-o lume plină de acorduri ample, tainice, din care sunt sigură că va mai țese și alte povești.”
Raluca TULBURE
