Alaturi de realitatea istorica bine cunoscuta, Márquez dezvolta firul vietii omului Bolívar, care in ultima lui calatorie rememoreaza intreaga sa aventura prin America de Sud. Renuntand la dictatura pe care o impusese din pricina presiunilor si a urii populatiei, generalul este puternic umanizat datorita sortii sale. La numai douazeci de ani isi pierduse sotia, eveniment dramatic care a generat, in mare masura, perioada de timp petrecuta in America de Sud. Marea putere sta in forta iubirii, spunea el. Nu s-a recasatorit niciodata. Vaduvit de visurile unei Americi unificate, Bolívar a parasit puterea in deplina dizgratie, bolnav si urat de oamenii pe care i-a eliberat si carora a vrut sa le ofere o soarta mai buna. Trairile, ambitiile, gandurile, amintirile si suferintele Generalului se converg in drumul sau catre trecerea in nefiinta, iar omul va vedea atunci labirintul pe care acestea l-au creat in jurul sau.
