In noul sau volum, Gabriel Andreescu porneste de la observatia ca, desi construirea unei memorii colective este o preocupare perena a popoarelor si a statelor, niciodata nu a existat atata interes pentru politicile memoriei ca in epoca noastra. Energia tot mai mare investita in modelarea memoriei colective a creat un teren favorabil pentru folosirea ei abuziva, cu atat mai mult cu cat nu este insotita de un interes egal pentru edificarea unei etici adecvate a memoriei. Presiunile pentru globalizarea memoriei introduc de multe ori premise false si adesea ipocrite menite sa sustina asimetriile mai vechi sau mai noi. Au fost promovate si, in replica, delegitimate sacralizarea trecutului si, la celalalt capat, banalizarea lui. Astfel de atitudini hranesc un fenomen mai amplu pe care autorul il numeste "globalizarea ipocriziei". Fenomenul se regaseste in transformarea memoriei intr-o arma care se multiplica pe linia frontierelor etnonationale si ideologice, in logica speciilor oportuniste. Fidelizarea fata de memoria grupului, disonantele de etica a memoriei incompatibile cu inteligenta, coruperea memoriei vor insoti inerent procesul general de globalizare. Solutia, considera autorul, ar consta intr-o abordare umanista a eticii memoriei, opusa celor etnice si ideologice. Nici abordarea umanista nu are cum sa construiasca o memorie universala comuna, dar poate asigura "memoriilor" standarde universale de fairplay.
In noul sau volum, Gabriel Andreescu porneste de la observatia ca, desi construirea unei memorii colective este o preocupare perena a popoarelor si a statelor, niciodata nu a existat atata interes pentru politicile memoriei ca in epoca noastra. Energia tot mai mare investita in modelarea memoriei colective a creat un teren favorabil pentru folosirea ei abuziva, cu atat mai mult cu cat nu este insotita de un interes egal pentru edificarea unei etici adecvate a memoriei. Presiunile pentru globalizarea memoriei introduc de multe ori premise false si adesea ipocrite menite sa sustina asimetriile mai vechi sau mai noi. Au fost promovate si, in replica, delegitimate sacralizarea trecutului si, la celalalt capat, banalizarea lui. Astfel de atitudini hranesc un fenomen mai amplu pe care autorul il numeste globalizarea ipocriziei. Fenomenul se regaseste in transformarea memoriei intr-o arma care se multiplica pe linia frontierelor etnonationale si ideologice, in logica speciilor oportuniste. Fidelizarea fata de memoria grupului, disonantele de etica a memoriei incompatibile cu inteligenta, coruperea memoriei vor insoti inerent procesul general de globalizare. Solutia, considera autorul, ar consta intr-o abordare umanista a eticii memoriei, opusa celor etnice si ideologice. Nici abordarea umanista nu are cum sa construiasca o memorie universala comuna, dar poate asigura "memoriilor" standarde universale de fairplay.
Vanatoarea incorectilor • Teoriile militante. Holocaust, unicitate, definitia de lucru a antisemitismului • Teoriile militante gestionate de Rusia • Esecul originar. Avatarurile elaborarii si aplicarii Conventiei pentru prevenirea si pedepsirea crimei de genocid • Frustrarile memoriei. Sensibilitati ideologice si etnice • Comparatism metodologic • Pentru o abordare umanista a eticii memoriei
Gabriel ANDREESCU este profesor asociat la Scoala doctorala de Filozofie, Sociologie si Stiinte Politice din cadrul Universitatii de Vest, Timisoara. A militat pentru respectarea drepturilor omului inca din perioada comunista, fiind unul dintre disidentii care s‑au opus deschis lui Ceausescu si regimului sau autoritar. Din 1990 a initiat mai multe organizatii neguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Roman, Centrul de Studii Internationale, Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. De acelasi autor, la Editura Polirom au mai aparut: Solidaritatea alergatorilor de cursa lunga (1998); Locurile unde se construieste Europa. Adrian Severin in dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Romani si maghiari, 1990‑2000 (2001); Natiuni si minoritati (2004); Reprimarea miscarii yoga in anii ’80 (2008); L‑am urat pe Ceausescu. Ani, oameni, disidenta (2009); Carturari, opozanti si documente. Manipularea Arhivei Securitatii (2013); MISA. Radiografia unei represiuni (2013); Existenta prin cultura. Represiune, colaborationism si rezistenta intelectuala sub regimul comunist (2015, Premiul revistei Observator cultural pentru eseistica). A editat, tot la Editura Polirom, Nationalisti, antinationalisti... O polemica in publicistica romaneasca (1996), Problema transilvana (in colab. cu Gusztáv Molnár, 1999), Ultimul deceniu comunist. Scrisori catre Radio Europa Libera, vol. I: 1979‑1985 (in colab. cu Mihnea Berindei, 2010), si vol. II: 1986‑1989 (in colab. cu Mihnea Berindei, 2014). Este coautor, alaturi de Miklós Bakk, Lucian Bojin si Valentin Constantin, al volumului Comentarii la Constitutia Romaniei (2010).
