"Imago" este ultimul stadiu in metamorfoza unei insecte, in care aceasta atinge maturitatea, fiind aptă de a se reproduce. Pentru Ludmila Ulitkaia, termenul devine o metaforă care străbate intregul roman și sugerează maturizarea morală a fiintei umane. O constructie epică impresionantă, in care tragedia e mereu subminată de elementele comice, un mare roman despre iubire, destine și caractere, "Imago" acoperă peste o jumătate de secol de istorie, de la funeraliile faraonice ale lui Stalin până la moartea poetului exilat Iosif Brodski.Ludmila Ulitkaia propune o frescă a Rusiei intr-o epocă in care teroarea se imblânzise doar intru câtva, dăinuind in diverse forme: un dezghet pervers in cultură, o acceptare de fatadă a libertătii de opinie, sanctionată drastic apoi cu procese și condamnări. Pe acest fundal apar portretele câtorva tineri care aderă la noile tendinte artistice, pendulând totodată intre idealism și cinism, curaj și lașitate, dragoste și trădare. Destinele lor sunt urmărite cu adânca intelegere și pătrundere psihologică ale marii romanciere, obsedată de conditia oamenilor intr-o lume strâmb croită: „oameni reali, azi dispăruti, care au stat in spatele personajelor mele, al celor care s-au purtat ireproșabil și al celor care au călcat greșit, striviti in mașina de tocat a vremurilor, al celor care au rezistat și al celor care au cedat, martori, și eroi, și victime, a căror amintire va rămâne in veci“.
