Cum sa incetezi vreodata de a te recompune, de a cauta sa arati "cine" esti, de a-ti mobiliza puterile, amintirile, dorinta, in ceea ce [Paul Ricoeur] numeste "insolenta" unei pofte de a trai care cateodata este o lupta, o agonie, dar care nu e mai putin una dintre formele profunde ale acestei lipse de griji pe care o numeste aici buna dispozitie? Si cum, aproape in acelasi timp, sa accepti sa lasi locul unui alt sine pe care nu-l cunosti, a altora diferiti de tine, cum sa accepti sa te faci nevazut in fata celorlalti, in aceasta lipsa de grija, in aceasta detasare de sine care ar fi cealalta forma fundamentala a bunei dispozitii?In momentul sarbatoririi celor 90 de ani ai sai, [Paul Ricoeur] spunea celor catorva prieteni adunati la un loc: "Exista simpla fericire de a fi inca in viata si, mai mult decat orice, iubirea de viata, impartasita cu cei pe care-i iubesc, atata vreme cat imi este data. Viata, nu este oare ea darul inaugural?"
