După ani de zile de muncă impecabilă, corectorul de carte Raimundo Silva introduce într-un text istoric o modificare, un nu care neagă un eveniment istoric real: participarea cruciaţilor la asediul şi cucerirea Lisabonei de către Dom Afonso Henriques în 1147. Frauda este descoperită la timp, iar ediţia mincinoasă va conţine o erată care va nega negaţia. Deşi se aşteaptă la sancţiuni severe, editura se va mulţumi să numească o persoană însărcinată cu supravegherea şi controlul activităţii corectorilor, Maria Sara, care îl va îndemna pe Raimundo Silva să scrie o nouă Istorie a asediului Lisabonei, în care însă cruciaţii întra-devăr nu îi vor fi ajutat pe portughezi să cucerească Lisabona. Crearea noii variante coincide cu naşterea şi maturizarea treptată a unei legături amoroase între editoare şi corectorul pe cale să devină autor.
