„Decât să inventez un protagonist care să corespundă valorilor mele”, mărturiseşte autorul, „am preferat să construiesc unul care mă provoca sau care, în loc să aibă ideile mele, li se opunea cu îndârjire, ca apoi să găsesc un mod prin care să empatizez cu el. Bruce e un duşman prin excelenţă. Urăşte pe toată lumea. Este foarte democratic în privinţa asta. Scorneşte tot felul de metode pentru a-i distruge, a-i sabota şi a-i devora pe cei din jur. E un soi de vampir. Am vrut ca oamenii să înţeleagă de unde i se trage şi de ce se poartă aşa.” Ca urmare, cartea reuşeşte o performanţă de care puţine alte romane experimentale mai sunt în stare: aceea de a zdruncina sistemul, atât la nivelul instituţiilor statului, cât şi la acela al convenţiilor şi obişnuinţelor literare.
