Premiul Nobel pentru Literatură 1962
În Monterey, pe coasta Californiei, joia dulce urmează după o zi rea, după o zi plină de năduf, în care totul merge de-a-ndoaselea. Prin Joia dulce, John Steinbeck îşi reaminteşte de scenele din Strada Sardinelor – locurile sordide, grămezile de gunoaie şi hotelurile mizere din Monterey, dar şi personajele sale: Doc, acum maturizat după ce s-a întors din război, Fauna, misterioasa matroană a bordelului de prin partea locului, Hazel, o puşlama sortită să ajungă preşedinte al Americii, sau Suzy, de curînd ridicată la rangul de vedetă a prostituţiei. Mica şleahtă ce alcătuieşte comunitatea locală pune la cale un bal mascat menit să-i schimbe viaţa lui Doc: să-l însoare. Sfîrşitul petrecerii, reluarea vieţii obişnuite, dragostea lui Suzy pentru Doc, iubirea lui Doc pentru Suzy, micile ieşiri în decor ale cîte unui personaj sînt culoarea stridentă ce se pierde într-un fundal frămîntat, greu de schimbat de veselia unui bal mascat.
