Capodopera a literaturii-document interbelice si una dintre cele mai tulburatoare si mai limpezitoare panorame ale vieţii politice si artistice din Romania primei jumataţi a secolului XX, Jurnalul lui Mihail Sebastian — obligat de vanturi istorice neprielnice sau de explicabile prudenţe sa astepte, vreme de cincizeci de ani, momentul primei sale apariţii publice — si-a castigat cu prisosinţa locul printre carţile fundamentale ale literaturii romane. Publicarea sa a fost, aici si aiurea, o adevarata cumpana separatoare de credinţe si convingeri. Sebastian isi incepe jurnalul sub semnul revelaţiei apasatoare a alteritaţii sale, care il proiecteaza intr-o realitate pe care crezuse ca o stapaneste. Se declanseaza, la el, o ampla criza sufleteasca si de constiinţa, iar consemnarile — de-a lungul a zece ani — ale de-acum insinguratului diarist stau marturie a acestor tulburari launtrice, ca si a furtunilor ce bantuiau, in epoca, viaţa politica a ţarii si a intregii Europe. Asemenea Jurnalului lui Jeni Acterian, Jurnalul lui Mihail Sebastian este o "capodopera a litera¬turii experienţei" care nu a lasat — si nu va lasa — indiferent pe absolut nici un cititor. O carte de capatai pentru momente de cumpana, o opera care se citeste si, mai cu seama, se reciteste.
"Cartea aceasta merita sa stea pe acelasi raft cu Jurnalul Annei Frank si sa-si gaseasca la fel de mulţi cititori." — PHILIP ROTH
"O capodopera plina de umanitate." — PAUL BAILEY, Times Literary Supplement
"O carte sclipitoare si obsedanta." — BBC History
"Cutremurator, iscoditor si taios, Jurnalul lui Sebastian este mai mult decat o scriere esenţiala pe tema razboiului si a Holocaustului: e un castig pentru patrimoniul intregii omeniri." — Literary Review
MIHAIL SEBASTIAN (pseudonimul literar al lui Iosif M. Hechter), romancier, dramaturg, eseist si publicist roman, s-a nascut la 18 octombrie 1907, la Braila, intr-o familie de origine evreiasca. Intre 1915 si 1926 urmeaza clasele primare si Liceul "Nicolae Balcescu" din orasul natal. Absolva Facultatea de Drept si Facultatea de Filozofie ale Universitaţii din Bucuresti, dupa care incearca, fara succes, sa-si ia doctoratul la Paris. Lucreaza ca secretar la o importanta casa de avocatura din epoca, fiind si avocat pledant. Debuteaza in 1926 cu versuri in revista ieseana Lumea. Bazar saptamanal si, in publicistica (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul Politica. In 1928, incepe sa publice la Universul literar, Tiparniţa literara, Vremea. Tot in 1928, devine colaborator, apoi (pana in decembrie 1933) redactor la Cuvantul (condus de Nae Ionescu), publicaţie care, in ianuarie 1934, dupa asasinarea lui I.G. Duca, este suspendata din cauza pronunţatei orientari progardiste a directorului sau. In 1932–1933 este redactor la Romania literara (saptamanal condus de Liviu Rebreanu), iar intre 1932 si 1936 colaboreaza la revista Azi (condusa de Zaharia Stancu), apoi la Revista Fundaţiilor Regale (redactor intre 1936 si 1940), Rampa, Viaţa romaneasca, L’Indépendance roumaine si altele. In 1932 ii apare primul volum, Fragmente dintr-un carnet gasit, iar un an mai tarziu, pseudoromanul Femei. In 1934, publica De doua mii de ani…, cu o prefaţa de Nae Ionescu. Atacurilor si criticilor tendenţioase declansate de publicarea acestui volum le raspunde cu lucrarea polemica Cum am devenit huligan (1935). Ii apar romanele Orasul cu salcami (1935, premiat de Societatea Scriitorilor Romani) si Accidentul (1940). Se impune in viaţa literara ca dramaturg cu piesele de teatru Jocul de-a vacanţa, Steaua fara nume, Ultima ora (ulterior ecranizate) si Insula (neterminata). La 7 septembrie 1940, in baza Decretului-lege din 9 august 1940, Mihai Sebastian este "licenţiat din serviciu, fiind evreu": i se interzice sa mai profeseze ca jurnalist si i se retrage si licenţa de avocat pledant. Preda literatura romana la Liceul Evreiesc din Bucuresti. In perioada razboiului nu are drept de semnatura. Piesa Jocul de-a vacanţa este interzisa. Pentru a face posibila reprezentarea, la 1 martie 1944, a piesei Steaua fara nume, un fost coleg de liceu, avocatul Stefan Enescu, accepta rolul de "autor" al piesei, sub pseudonimul Victor Mincu. La inceputul anului 1945 este numit consilier la Ministerul Afacerilor Externe. In acelasi an, ia fiinţa Universitatea Libera Democratica, unde urma sa ţina cursuri si Mihail Sebastian. Dar in ziua de 29 mai, in drum spre Universitate, este lovit de un camion si moare, la varsta de 38 de ani. Inedit vreme de cincizeci de ani, Jurnalul (1935–1944), publicat in 1996 la Editura Humanitas, a fost tradus si editat in mai multe ţari: Franţa, SUA, Olanda, Cehia, Marea Britanie si Germania (ediţia germana a primit, in 2006, Premiul "Geschwister Scholl").
