"Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresioneaza prin intensitatea pe care o imprima literei, o intensitate care consuma si il consuma, intr-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atat de strans legate, alcatuiesc textul unei declaratii de dragoste d’outre-tombe, punctand, in marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeti. Exista aici o geografie personala, careia forta evocarii ii confera relieful fragil, de filigran al memoriei si farmecul arcadic-paseist al unei imposibile intoarceri. Moldova, Focsaniul cu casa bunicilor prins intr-o rama teodoreaniana, Marea cu miscatoarele-i carari, o parte din Bucurestiul unei copilarii si adolescente insolitate sunt tot atatea locuri in suflet, "madlene ale dorului", locuri de reintoarcere si de pelerinaj unde chipul mamei dobandeste stralucirea crepusculara a amintirii.Acest "jurnal al despartirii", cum il numeste autorul, este si un jurnal al regasirii, dintr-o dorinta de a reface toate drumurile cu mama, alaturi de ea, de a restitui sunetul unei vieti care s-a desfasurat in regimul discretiei si modestiei, nu mai putin cel al unui devotament tacut. In cele din urma, aceasta carte reprezinta si un poem dedicat Mamei, nu atat printr-un lirism indoliat si indragostit deopotriva, care traverseaza toate celulele firii, cat prin faptul ca i se adreseaza cu adevarat ei, cu tot nespusul care vine dupa o despartire. Ce ramane cand ti se ia totul? Cartea lui Ioan Stanomir raspunde indirect la aceasta interogatie destinala cu un singur cuvant care se dilata in substanta emotionanta, vie, de o intensitate aproape insuportabila uneori a textului: dorul." — ANGELO MITCHIEVICI
Acest "jurnal al despartirii", cum il numeste autorul, este si un jurnal al regasirii, dintr-o dorinta de a reface toate drumurile cu mama, alaturi de ea, de a restitui sunetul unei vieti care s-a desfasurat in regimul discretiei si modestiei, nu mai putin cel al unui devotament tacut. In cele din urma, aceasta carte reprezinta si un poem dedicat Mamei, nu atat printr-un lirism indoliat si indragostit deopotriva, care traverseaza toate celulele firii, cat prin faptul ca i se adreseaza cu adevarat ei, cu tot nespusul care vine dupa o despartire. Ce ramane cand ti se ia totul? Cartea lui Ioan Stanomir raspunde indirect la aceasta interogatie destinala cu un singur cuvant care se dilata in substanta emotionanta, vie, de o intensitate aproape insuportabila uneori a textului: dorul." — ANGELO MITCHIEVICI
Acest "jurnal al despartirii", cum il numeste autorul, este si un jurnal al regasirii, dintr-o dorinta de a reface toate drumurile cu mama, alaturi de ea, de a restitui sunetul unei vieti care s-a desfasurat in regimul discretiei si modestiei, nu mai putin cel al unui devotament tacut. In cele din urma, aceasta carte reprezinta si un poem dedicat Mamei, nu atat printr-un lirism indoliat si indragostit deopotriva, care traverseaza toate celulele firii, cat prin faptul ca i se adreseaza cu adevarat ei, cu tot nespusul care vine dupa o despartire. Ce ramane cand ti se ia totul? Cartea lui Ioan Stanomir raspunde indirect la aceasta interogatie destinala cu un singur cuvant care se dilata in substanta emotionanta, vie, de o intensitate aproape insuportabila uneori a textului: dorul." — ANGELO MITCHIEVICI
"Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresioneaza prin intensitatea pe care o imprima literei, o intensitate care consuma si il consuma, intr-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atat de strans legate, alcatuiesc textul unei declaratii de dragoste d’outre-tombe, punctand, in marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeti. Exista aici o geografie personala, careia forta evocarii ii confera relieful fragil, de filigran al memoriei si farmecul arcadic-paseist al unei imposibile intoarceri. Moldova, Focsaniul cu casa bunicilor prins intr-o rama teodoreaniana, Marea cu miscatoarele-i carari, o parte din Bucurestiul unei copilarii si adolescente insolitate sunt tot atatea locuri in suflet, "madlene ale dorului", locuri de reintoarcere si de pelerinaj unde chipul mamei dobandeste stralucirea crepusculara a amintirii.
Acest "jurnal al despartirii", cum il numeste autorul, este si un jurnal al regasirii, dintr-o dorinta de a reface toate drumurile cu mama, alaturi de ea, de a restitui sunetul unei vieti care s-a desfasurat in regimul discretiei si modestiei, nu mai putin cel al unui devotament tacut. In cele din urma, aceasta carte reprezinta si un poem dedicat Mamei, nu atat printr-un lirism indoliat si indragostit deopotriva, care traverseaza toate celulele firii, cat prin faptul ca i se adreseaza cu adevarat ei, cu tot nespusul care vine dupa o despartire. Ce ramane cand ti se ia totul? Cartea lui Ioan Stanomir raspunde indirect la aceasta interogatie destinala cu un singur cuvant care se dilata in substanta emotionanta, vie, de o intensitate aproape insuportabila uneori a textului: dorul." — ANGELO MITCHIEVICI
IOAN STANOMIR este profesor la Facultatea de Stiinţe Politice a Universitaţii din Bucuresti. Printre volumele publicate se numara Constiinţa conservatoare: Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume disparuta: Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alaturi de Paul Cernat, Angelo Mitchievici si Ion Manolescu, 2004), Explorari in comunismul romanesc (coautor, alaturi de Paul Cernat, Angelo Mitchievici si Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008), Spiritul conservator: De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete si memorie: Fragmente de istoria ideilor (2009), Apararea libertaţii (1938–1947) (2010), Teodoreanu reloaded (alaturi de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe panza vremii: Secvenţe de istorie intelectuala (Humanitas, 2011), Junimismul si pasiunea moderaţiei (Humanitas, 2013), Sfinxul rus: Idei, identitaţi si obsesii (2015), Comunism inc. (alaturi de Angelo Mitchievici, Humanitas, 2016), Rusia, 1917: Soarele insangerat. Autocratie, revolutie si autoritarism (Humanitas, 2017), La Centenar: Recitind secolul Romaniei Mari (Humanitas, 2018), Asteptand revolutia: Pasoptismul si vocile sale (Humanitas, 2019). In 2018, a publicat la Editura Humanitas eseul Umbra Rusiei, in volumul colectiv Vin rusii! 5 perspective asupra unei vecinatati primejdioase.
