Pe langa atatea alte prefaceri si transformari sociale, prima jumatate a secolului al XIX-lea a adus in Tara Romaneasca o schimbare spectaculoasa a costumului. Trecerea de la moda orientala caracteristica Valahiei fanariote a veacului al XVIII-lea la noile piese de vestimentatie apuseana, promovate de armata tarista, care ocupase principatul, nu a fost totusi brusca, cele doua paradigme coexistand o vreme, in combinatii dintre cele mai extravagante. Dupa cum era de asteptat, promotoarele noii mode au fost mai ales doamnele din inalta societate, care s-au intrecut in a imita eleganta si luxul aristocratelor din marile capitale europene.Folosindu-se de pitorestile marturii ale calatorilor straini, de cele mai reprezentative dintre cele circa 200 de portrete de sevalet din epoca pastrate in colectiile muzeelor, de piesele de costum care au infruntat timpul si mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, in care au fost zugravite peste o mie de chipuri – si pe care le-a fotografiat el insusi, adesea in conditii dificile –, Tudor Dinu analizeaza minutios fiecare piesa vestimentara, veche sau noua, si evolutia ei in timp.Jupani, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, invesmantati in anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni in frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupanese, postelnicese si boieroaice in rochii somptuoase si etaland bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza in paginile acestei carti, intr-o fastuoasa parada a modei din anii 1800–1850.
Folosindu-se de pitorestile marturii ale calatorilor straini, de cele mai reprezentative dintre cele circa 200 de portrete de sevalet din epoca pastrate in colectiile muzeelor, de piesele de costum care au infruntat timpul si mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, in care au fost zugravite peste o mie de chipuri – si pe care le-a fotografiat el insusi, adesea in conditii dificile –, Tudor Dinu analizeaza minutios fiecare piesa vestimentara, veche sau noua, si evolutia ei in timp.Jupani, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, invesmantati in anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni in frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupanese, postelnicese si boieroaice in rochii somptuoase si etaland bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza in paginile acestei carti, intr-o fastuoasa parada a modei din anii 1800–1850.
Folosindu-se de pitorestile marturii ale calatorilor straini, de cele mai reprezentative dintre cele circa 200 de portrete de sevalet din epoca pastrate in colectiile muzeelor, de piesele de costum care au infruntat timpul si mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, in care au fost zugravite peste o mie de chipuri – si pe care le-a fotografiat el insusi, adesea in conditii dificile –, Tudor Dinu analizeaza minutios fiecare piesa vestimentara, veche sau noua, si evolutia ei in timp.Jupani, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, invesmantati in anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni in frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupanese, postelnicese si boieroaice in rochii somptuoase si etaland bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza in paginile acestei carti, intr-o fastuoasa parada a modei din anii 1800–1850.
Jupani, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, invesmantati in anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni in frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupanese, postelnicese si boieroaice in rochii somptuoase si etaland bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza in paginile acestei carti, intr-o fastuoasa parada a modei din anii 1800–1850.
Jupani, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, invesmantati in anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni in frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupanese, postelnicese si boieroaice in rochii somptuoase si etaland bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza in paginile acestei carti, intr-o fastuoasa parada a modei din anii 1800–1850.
Pe langa atatea alte prefaceri si transformari sociale, prima jumatate a secolului al XIX-lea a adus in Tara Romaneasca o schimbare spectaculoasa a costumului. Trecerea de la moda orientala caracteristica Valahiei fanariote a veacului al XVIII-lea la noile piese de vestimentatie apuseana, promovate de armata tarista, care ocupase principatul, nu a fost totusi brusca, cele doua paradigme coexistand o vreme, in combinatii dintre cele mai extravagante. Dupa cum era de asteptat, promotoarele noii mode au fost mai ales doamnele din inalta societate, care s-au intrecut in a imita eleganta si luxul aristocratelor din marile capitale europene.
Folosindu-se de pitorestile marturii ale calatorilor straini, de cele mai reprezentative dintre cele circa 200 de portrete de sevalet din epoca pastrate in colectiile muzeelor, de piesele de costum care au infruntat timpul si mai ales de tablourile votive din 141 de biserici, in care au fost zugravite peste o mie de chipuri – si pe care le-a fotografiat el insusi, adesea in conditii dificile –, Tudor Dinu analizeaza minutios fiecare piesa vestimentara, veche sau noua, si evolutia ei in timp.
Jupani, logofeti, vornici, medelniceri si alti boieri mari si mici, invesmantati in anterie, fermenele, cepchene si giubele, cu islice, calpace si cealmale, juni in frac ori redingota, cu joben sau palarie, jupanese, postelnicese si boieroaice in rochii somptuoase si etaland bijuterii rafinate, dar si ciobani, polcovnici, serdari si capitani, protopopi si diaconi defileaza in paginile acestei carti, intr-o fastuoasa parada a modei din anii 1800–1850.
TUDOR DINU (n. 1978) este profesor doctor abilitat la Universitatea din Bucuresti, unde preda limba, literatura si civilizaţia greaca, si doctor honoris causa al Universitatii Democrit a Traciei (Grecia). A susţinut prelegeri si conferinţe ca profesor invitat la universitatile din Atena, Tracia, Cipru, Berlin, Hamburg, Lund, Kiev, Brno, Sofia si Plovdiv, precum si la mai multe societaţi stiinţifice din Grecia. In ultimii ani a participat la cele mai importante congrese internaţionale de studii neoelene (Atena, Salonic, Ioannina, Chania, Chios, Paros, Komotini, Nicosia, Paris, Granada, Lund, Veliko Tirnovo, Tbilisi). In 2014 a fost ales si in 2018 reales secretar general al Societaţii Europene de Studii Neoelene. Lucrarile sale dedicate unor chestiuni de filologie, istorie, civilizatie greaca veche, bizantina si postbizantina, dar si elenismului din Tarile Romane au fost tiparite in Romania, Grecia, Cipru, Franţa, Cehia, Letonia, Ucraina si Georgia. Totodata, Tudor Dinu a publicat traduceri atat din autori antici (Aristofan, Plutarh, Iamblichos, Seneca, Plinius Maior), cat si moderni (Iannis Ritsos, Nikos Engonopoulos, Andreas Embirikos, Hristos Yannaras etc.). Este fondatorul si redactorul-sef al primei reviste romanesti de studii neoelene, Neograeca Bucurestiensia. La Editura Humanitas a publicat volumele Mihai Viteazul, erou al eposului grec (2008), Dimitrie Cantemir si Nicolae Mavrocordat – rivalitaţi politice si literare la inceputul secolului XVIII (2011), Bucurestiul fanariot. Biserici, ceremonii, razboaie (2015), Bucurestiul fanariot. Administratie, mestesuguri, negot (2017), Oamenii epocii fanariote. Chipuri din bisericile Tarii Romanesti si Moldovei (2018), lucrare distinsa, in varianta greaca, cu premiul Academiei din Atena. In duminica de Florii a anului 2018 a fost innobilat la Constantinopol de catre Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care i-a acordat titlul bizantin de archón hypomnematógraphos.
