Calda, sentimentala, dar nemiloasa cu sine, bogata, dar fara sa-si valorifice propriile bogatii, pierduta mereu intre termenii cotropit si eliberat, nostalgica, dar lipsita de memorie, conservatoare, dar gata oricand sa imbratiseze ce e venit de aiurea ca fiind superior, mandra de propria istorie, dar adesea fara sa-si cunoasca numele propriilor strabunici, Moldova a ajuns sa aiba o identitate atat de multiplo-multiplicata, incat pare ca nu o mai are deloc. Traieste in acelasi timp si in secolul XXI, si in Evul Mediu, se rupe, fara sa se hotarasca vreodata, intre Est si Vest, sarbatoreste doua Craciunuri, deschide sampania de revelion la diferite ore, pune pe acelasi piedestal de mancare traditionala "de la mamuca" si sarmalele, si salata "olivie". Si daca acceptam, intr-un sfarsit, ca astia suntem, chiar daca nu ne place cum suntem, hai macar sa incercam sa ne cunoastem, sa intelegem ce culoare si ce hram poarta acest "cum".
