„Ca antropolog, etnolog, istoric al religiilor și al mentalităţilor, Andrei Oişteanu este o personalitate foarte clar conturată în cultura română. Însă mi-aş dori să subliniez o altă trăsătură care mă apropie foarte mult de el, anume curiozitatea. O curiozitate nestăpînită, una care îmbrăţişează toate aspectele vieţii. Andrei Oişteanu este un om ce scotoceşte în locuri în care puţini dintre noi ar scotoci, un om care caută lucruri «interesante» în sensul lui Kierkegaard, caută lucruri despre care simţim cu toţii că înseamnă ceva mai mult decît se aşteaptă oamenii să însemne. Cele mai recente cărţi ale sale, cea privind imaginea evreului în cultura română şi europeană, cea dedicată narcoticelor în cultura română şi cea consacrată sexualităţii, reprezintă o culminare a acestei curiozităţi intelectuale deosebite, pentru care îl apreciez atît de mult pe Andrei. Şi îndrăznesc să spun, cu modestie, că şi eu împărtăşesc acest tip de curiozitate, şi eu sînt atras de lucrurile insolite, de acele lucruri despre care se vorbeşte mai puțin, de acele lucruri care le par suspecte oamenilor sau ‒ să spunem aşa ‒ îi par suspecte burghezului comun.” (Mircea Cărtărescu)
