Din Sfanta Scriptura a Vechiului Testament cunoastem cele despre facerea celor nevazute si vazute, depre caderea omului, despre puterea pe care au dobandit-o pacatul si moartea asupra lumii si a omului, care fusese zidit spre a fi nemuritor si cu sufletul, si cu trupul. Dar tot din Sfanta Sriptura a Vechiului Testament aflam ca omului cazut in pacat, prada morţii si deznadajduirii, i-a fost fagaduita de catre Dumnezeu trimiterea unui Mantuitor, nascut dintr-o Sfanta Fecioara, Izbavitor care prin Jertfa Sa de bunavoie si invierea cu trupul pentru vesnicie, sa-i dezlege pe oameni din legaturile stranse ale pacatului si sa izbaveasca pe aceia pe care frica morţii ii ţinea in robie toata viaţa (Evrei 2, 15).Asadar ori de cate ori vor fi unii ispitiţi sa caute altundeva alinare, sau putere de a rezista incercarilor si necazurilor, ce nu cruţa pe nimeni in lumea aceasta, sau dezlegare a nedumeririlor si a neputinţelor lor morale si sufletesti, sa indrazneasca si sa alunge gandul cel amagitor prin cuvintele cu care Sfantul Apostol Petru a raspuns Mantuitorului Hristos: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei vesnice (Ioan 6, 68).
