La inceput, Pamantul era un loc strain si neprimitor aflat intr-un flux chimic constant, acoperit cu mari involburate si care isi croia relieful prin eruptii vulcanice neintrerupte. In mijlocul acestui haos, a luat nastere viata. Primele organisme vii nu erau decat niste membrane intinse peste golurile microscopice din roci, unde jeturi fierbinti de apa bogata in minerale tasneau din crapaturile de pe fundul oceanului. Aceste oaze de ordine au rafinat treptat generarea de energie, folosind-o pentru a crea mici bule, ca niste mici pumni inclestati, sfidatori, impotriva lumii lipsite de viata. Viata pe aceasta planeta a continuat aproape in acelasi fel vreme de milenii, adaptandu-se practic la fiecare esec cu care organismele vii s-au confruntat si cunoscand o inflorire uimitoare, de la acele inceputuri timide si pana la povestea palpitanta si de necrezut a aparitiei omului.
