Cea mai cunoscuta carte de istorie pentru copii. De la Vechiul Regat Egiptean la Cruciade, de la caderea Romei la caderea Zidului Berlinului – iata ambitiosul orizont al acestei "scurte" istorii, pe care cel mai important istoric de arta al secolului, Ernst Gombrich, a scris-o in tinerete si care ramane si azi una dintre cele mai citite carti ale genului. Gombrich reuseste sa strecoare mii de ani de istorie in doar cateva sute de pagini, fara sa-ti lase impresia ca a uitat ceva esential: multe dintre momentele importante ale istoriei lumii sunt aici, povestite toate pentru copii.
Citate interesante din carte:
"Tocmai cel care doreste sa faca ceva nou trebuie sa cunoasca bine ce e vechi."
"Atenienii nu-si petreceau tot timpul plimbandu-se incoace si-ncolo prin salile lor cu coloane si pe terenurile de sport pentru a discuta despre esenţa lumii, despre cum s-o poţi recunoaste si despre ce este important in viaţa. Au privit lumea nu numai cu ganduri noi, ci si cu alţi ochi.
Era ca si cum nimeni nu mai vazuse inainte lumea, asa era de noua, de simpla si de frumoasa in reprezentarile artistilor greci."
"Cel mai mare lucru pe care il poţi realiza pe pamant este sa nu iţi mai doresti nimic. Aceasta este "linistea interioara a marii" despre care vorbeste Buddha, fericirea cea mare si linistita a omului care nu ravneste la nimic pe pamant. Cel care e la fel de bun cu toţi ceilalţi oamenii si care nu cere nimic de la nimeni."
"Cine putea oferi multe serbari pline de bogaţie si imparţea multe grane era iubit in Roma si putea sa isi permita orice. Iţi inchipui ca mulţi incercau sa faca asta. Uneori, cineva avea sprijinul ostilor si al nobililor romani de partea sa, altcineva avea masele populare si ţaranii saraci. Atunci, cei doi se luptau multa vreme pentru putere si castiga ba unul, ba celalalt."
"Tot ce era grecesc era considerat la acea vreme frumos, asa ca era o dovada de nobleţe la Roma sa vorbesti greaca, sa citesti vechii poeţi eleni si sa colecţionezi opere de arta elene. Si acesta a fost un noroc pentru noi. Pentru ca, daca romanii nu ar fi facut toate acestea, astazi nu am mai fi stiut mare lucru despre arta greaca."
"Niciodata nu ii favoriza pe cei care te lingusesc cel mai mult, ci apreciaza-i pe cei care indraznesc sa nu iţi fie pe plac pentru o cauza buna. Niciodata sa nu iţi neglijezi treburile de dragul distracţiei, stabileste o ordine si reguli in viaţa ta prin care sa iţi imparţi timpul de odihna si timpul de distracţii. Acorda toata atenţia treburilor domniei. Asculta cat mai mult, inainte de a lua o decizie. Fa tot ce iţi sta in putinţa pentru a cunoaste bine oamenii excepţionali si pentru a te putea folosi de ei cand ai nevoie. Fii amabil cu toata lumea, nu jigni pe nimeni." (citat dintr-o scrisoare a lui Ludovic al XIV-lea catre un nepot al sau)
"De-abia dupa anul 1700 se schimba treptat lucrurile. Multele si cumplitele suferinţe aduse de razboaiele credinţei in Europa i-au pus pe ganduri pe unii oameni: oare este atat de important care capitol din catehism il consideram adevarat? Nu este mai important sa fii un om bun, cumsecade? Nu ar fi mai bine daca oamenii s-ar inţelege intre ei, chiar si cei care au opinii diferite si credinţe diferite? Daca s-ar respecta reciproc si ar tolera convingerile celuilalt? Aceasta era prima si cea mai importanta idee exprimata acum: ideea toleranţei. Diferenţele de mentalitate, credeau oamenii care promovau aceasta idee, nu pot exista decat in privinţa credinţei. Ca 2 x 2 = 4, asta e clar pentru toţi oamenii raţionali. Si de aceea raţiunea (bunul-simţ al omului, cum se mai spunea) era cea care trebuia si putea sa uneasca toţi oamenii. In domeniul raţiunii poţi aduce argumente si poţi sa ii convingi pe ceilalţi sa respecte si sa tolereze credinţa celuilalt, credinţa aflandu-se insa dincolo de orice motive raţionale."
"Un regres asa de trist pare imposibil de inţeles, dar poate ca pentru tineri este totusi la fel de usor de inţeles ca pentru adulţi. Copiii nu trebuie decat sa se uite bine in jurul lor la scoala, unde colegii lor sunt adesea intoleranţi si rai, rad de profesorii lor numai pentru ca acestia poarta o haina demodata, care clasei i se pare caraghioasa, iar cand un profesor si-a pierdut respectul elevilor atunci se dezlanţuie iadul. Si chiar si cand un coleg se deosebeste puţin de ceilalţi, fie numai si prin culoarea pielii sau a parului, sau prin felul in care vorbeste sau mananca, devine usor victima; e chinuit fara mila si trebuie sa indure. Sigur ca nu toţi copiii din clasa sunt rai sau lipsiţi de inima, dar nimeni nu vrea sa strice cheful celorlalţi, asa ca majoritatea participa mai mult sau mai puţin la rautaţile acestea si ţipa pentru ca ţipa si ceilalţi, pana devin aproape de nerecunoscut. Din pacate, nici adulţii nu se comporta mai bine."
"Cunosc un inţelept si batran calugar budist care le-a spus odata concetaţenilor lui intr-un discurs ca ar vrea sa afle de ce toţi oamenii sunt de acord ca e ridicol si penibil atunci cand cineva spune despre el insusi, "eu sunt cel mai destept, cel mai puternic, cel mai curajos si cel mai talentat om de pe lume", dar cand spune "noi" in loc de "eu", cand spune "noi" suntem cei mai destepţi, cei mai puternici, cei mai curajosi si cei mai talentaţi de pe lume, este aplaudat cu tot entuziasmul in ţara sa si este numit patriot."
