Orbecaitorul by Káli István
Kormos Albert, adică Berți, vine pe această lume la fel ca oricare dintre noi: fără voia lui. Și tot fără voia lui este azvârlit în vârtejul nestăvilit al vieții, o viață ca o veșnică piesă de teatru, dar mereu cu alți actori. Bucurie și durere, lumină și întuneric, pace și război, existența unui om le cuprinde pe toate, însă aceasta ajunge să fie (în)frântă tocmai din cauza acestei condiții de muritor.
Berți o cunoaște pe Magdus, împreună au doi copii, meseria lui de croitor le asigură un trai cât de cât bun pe fundalul unui context politic incert și volatil (Al Doilea Război Mondial, instalarea comunismului, naționalizarea, reforma monetară și Securitatea). Doar că suferința este inerentă vieții, la fel și incertitudinea, și fiecare alegere este o schimbare de macaz pe calea destinului. Iar destinul lui Berți, precum și al oamenilor din jur, este modelat încontinuu de schimbările din interiorul și din exteriorul său.
Ajuns la cincizeci și unu de ani, Berți suferă de insomnie cronică, iar întrebările la adresa sensului vieții îl chinuie constant. În ciuda sprijinului familiei și al prietenilor, în ciuda cunoștințelor și experienței dobândite, resimte prea dureros trecerea timpului și nu mai reușește să spere la nimic frumos pentru viitor.
O adevărată secţiune longitudinală în istoria tragică a unui burg şi a biografiilor generice care s-au aflat la răscrucea exceselor ideologice.
– Kocsis Francisko
Stilul lui Káli este direct, curgător, de povestitor, vocile naratorului şi ale protagoniştilor alternează într-un ritm adecvat, iar [...] tema – aproape ţâşnind din mâinile lui Káli – este descrisă universal, tratată etern uman.
– Zsidó Ferenc
Autorul intră în pielea protagonistului său [...], universul lui Kormos Albert se transferă în propoziţiile sale, în tentativa de a i-l reda propriului protagonist.
– Tardos Enikő
