Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuţa cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clienţii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experienţe pe care...Pe o alee dosnica din Tokyo, intr-un subsol racoros, se afla o micuţa cafenea in care, de mai bine de o suta de ani, se serveste o cafea pregatita cu arta. Clienţii sunt mai mereu aceiasi, ocupa mereu aceleasi locuri si isi petrec timpul in acelasi fel. Dar tihna si cafeaua nu sunt singurele experienţe pe care cafeneaua le are de oferit. Daca te asezi pe un anumit scaun, poţi sa te intorci in timp, intr-un moment anume. Exista insa anumite reguli. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun sa te mai intorci acolo? se intreaba rand pe rand personajele care decid sa faca scurta calatorie. Adevarul este ca refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvant ratat in trecut schimba fundamental ceva: modul de inţelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relaţii, poate a intregii vieţi. Exista inca sansa de a schimba viitorul.
Pana nu se raceste cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce in scena personaje complexe, convingatoare, emoţii intense si o viziune particulara asupra vieţii si destinului.
