"Urmarind de-a lungul anilor scrisul lui Daniel Vighi si al lui Viorel Marineasa, m-am trezit meditand: greu nu e sa ai proiecte, greu e sa le duci la capat. Cei doi autori timisoreni au trecut cu brio aceasta proba, desfasurata pe parcursul a multi ani. Varianta sui-generis, central-europeana si fantasta, a cuplului Ilf si Petrov, Vighi si Marineasa scutura "colbuitele pagini" ale trecutului (mai apropiat sau mai indepartat) pentru a le imbraca in hainele, cand ironice, cand nostalgice, ale unei proze viguroase, pline de culoare si forta, care incanta si instruieste in acelasi timp. Aventura lor in doi e un demers exemplar, in care competenta intelectuala si talentul artistic alcatuiesc un aliaj indestructibil." — MIRCEA MIHAIES"Sunt doi. Doi prieteni vechi, doi scriitori. Fiecare cu proza lui, cu stilul lui de a trai, de a pasi prin literatura, de a povesti. Si, pana la un punct, fiecare cu volumele lui. Dar, la un moment dat, au fost indemnaţi sa se intalneasca in pagina si sa compuna la patru maini. Sau sa paseasca in doi, ca intr-un balet. Isi dau teme, personaje, locuri, lucruri, despre care deapana amintiri, fiecare pe limba lui, cu stilul lui. Vighi, cu neastamparul sau unic, de copil mare, mereu uimit de cum arata lumea, mereu ghidus, cu frazele de neoprit. Marineasa, cu ticaitul lui de ceas nemţesc, ba chiar cu o anume ticaiala de mestesugar desavarsit, un copil mare, mereu stiutor si sfatos, plin de umor bine strunit. Daniel si Viorel. Un fel de Lolek si Bolek de pe Bega. Scriu despre tot ce le cade sub ochi sau bat neobosiţi strazile Timisoarei si Lipovei. Iar la sfarsit, dupa multe peripeţii, cei doi poznasi gasesc calea de a scoate povestea la liman. Si atunci ni se dezvaluie, in toata frumuseţea si bogaţia lui, acel pas de deux minunat: proza pe care o scriu impreuna." — ADRIANA BABETI
"Sunt doi. Doi prieteni vechi, doi scriitori. Fiecare cu proza lui, cu stilul lui de a trai, de a pasi prin literatura, de a povesti. Si, pana la un punct, fiecare cu volumele lui. Dar, la un moment dat, au fost indemnaţi sa se intalneasca in pagina si sa compuna la patru maini. Sau sa paseasca in doi, ca intr-un balet. Isi dau teme, personaje, locuri, lucruri, despre care deapana amintiri, fiecare pe limba lui, cu stilul lui. Vighi, cu neastamparul sau unic, de copil mare, mereu uimit de cum arata lumea, mereu ghidus, cu frazele de neoprit. Marineasa, cu ticaitul lui de ceas nemţesc, ba chiar cu o anume ticaiala de mestesugar desavarsit, un copil mare, mereu stiutor si sfatos, plin de umor bine strunit. Daniel si Viorel. Un fel de Lolek si Bolek de pe Bega. Scriu despre tot ce le cade sub ochi sau bat neobosiţi strazile Timisoarei si Lipovei. Iar la sfarsit, dupa multe peripeţii, cei doi poznasi gasesc calea de a scoate povestea la liman. Si atunci ni se dezvaluie, in toata frumuseţea si bogaţia lui, acel pas de deux minunat: proza pe care o scriu impreuna." — ADRIANA BABETI
"Sunt doi. Doi prieteni vechi, doi scriitori. Fiecare cu proza lui, cu stilul lui de a trai, de a pasi prin literatura, de a povesti. Si, pana la un punct, fiecare cu volumele lui. Dar, la un moment dat, au fost indemnaţi sa se intalneasca in pagina si sa compuna la patru maini. Sau sa paseasca in doi, ca intr-un balet. Isi dau teme, personaje, locuri, lucruri, despre care deapana amintiri, fiecare pe limba lui, cu stilul lui. Vighi, cu neastamparul sau unic, de copil mare, mereu uimit de cum arata lumea, mereu ghidus, cu frazele de neoprit. Marineasa, cu ticaitul lui de ceas nemţesc, ba chiar cu o anume ticaiala de mestesugar desavarsit, un copil mare, mereu stiutor si sfatos, plin de umor bine strunit. Daniel si Viorel. Un fel de Lolek si Bolek de pe Bega. Scriu despre tot ce le cade sub ochi sau bat neobosiţi strazile Timisoarei si Lipovei. Iar la sfarsit, dupa multe peripeţii, cei doi poznasi gasesc calea de a scoate povestea la liman. Si atunci ni se dezvaluie, in toata frumuseţea si bogaţia lui, acel pas de deux minunat: proza pe care o scriu impreuna." — ADRIANA BABETI
"Urmarind de-a lungul anilor scrisul lui Daniel Vighi si al lui Viorel Marineasa, m-am trezit meditand: greu nu e sa ai proiecte, greu e sa le duci la capat. Cei doi autori timisoreni au trecut cu brio aceasta proba, desfasurata pe parcursul a multi ani. Varianta sui-generis, central-europeana si fantasta, a cuplului Ilf si Petrov, Vighi si Marineasa scutura "colbuitele pagini" ale trecutului (mai apropiat sau mai indepartat) pentru a le imbraca in hainele, cand ironice, cand nostalgice, ale unei proze viguroase, pline de culoare si forta, care incanta si instruieste in acelasi timp. Aventura lor in doi e un demers exemplar, in care competenta intelectuala si talentul artistic alcatuiesc un aliaj indestructibil." — MIRCEA MIHAIES
"Sunt doi. Doi prieteni vechi, doi scriitori. Fiecare cu proza lui, cu stilul lui de a trai, de a pasi prin literatura, de a povesti. Si, pana la un punct, fiecare cu volumele lui. Dar, la un moment dat, au fost indemnaţi sa se intalneasca in pagina si sa compuna la patru maini. Sau sa paseasca in doi, ca intr-un balet. Isi dau teme, personaje, locuri, lucruri, despre care deapana amintiri, fiecare pe limba lui, cu stilul lui. Vighi, cu neastamparul sau unic, de copil mare, mereu uimit de cum arata lumea, mereu ghidus, cu frazele de neoprit. Marineasa, cu ticaitul lui de ceas nemţesc, ba chiar cu o anume ticaiala de mestesugar desavarsit, un copil mare, mereu stiutor si sfatos, plin de umor bine strunit. Daniel si Viorel. Un fel de Lolek si Bolek de pe Bega. Scriu despre tot ce le cade sub ochi sau bat neobosiţi strazile Timisoarei si Lipovei. Iar la sfarsit, dupa multe peripeţii, cei doi poznasi gasesc calea de a scoate povestea la liman. Si atunci ni se dezvaluie, in toata frumuseţea si bogaţia lui, acel pas de deux minunat: proza pe care o scriu impreuna." — ADRIANA BABETI
DANIEL VIGHI (1956–2022) a fost prozator, eseist, publicist. A publicat romanele Insemnare despre anii din urma (Cartea Romaneasca, 1989), Decembrie, ora 10 (Albatros, 1997), Insula de vara (Polirom, 1999), Misterele Castelului Solitude sau despre singuratate la vreme de iarna (Polirom, 2004), Trilogia Corso (Cartea Romaneasca, 2013), Mort in Patagonia (Polirom, 2017) si volumele de proza scurta Povestiri cu strada depozitului (Cartea Romaneasca, 1985), Apocalipsa 9 (Paralela 45, 1999), Cometa Hale-Bopp (Polirom, 2007), Comisia de impaciuire (Institutul European, 2009), Istoria din cutia de pantofi (Cartea Romaneasca, 2013). Este autorul eseurilor Valahia de mucava (1996), Tentaţia Orientului (Paralela 45, 1998), Sorin Titel (Aula, 2000), Onoarea si onorariul (Cartea Romaneasca, 2007), Graffiti cu Ţuţea. Eseu despre nesemnificativ (Editura Universitatii de Vest, 2014). A fost revolutionar fara diploma si privilegii, membru fondator al Societatii Timisoara in ianuarie 1990, al Aliantei Civice, al Partidului Aliantei Civice si al Asociatiei Culturale Ariergarda.
VIOREL MARINEASA (n. 1944) este prozator, eseist, jurnalist, editor. A publicat romanele Litera alba (Facla, 1988), In pasaj (Editura Militara, 1990) si volumele de proza scurta Unelte, arme, instrumente (Cartea Romaneasca, 1992), Dicasterial (Arhipelag, 1995), O cedare in anii ’20 (Paralela 45, 1998), Plansul batranului tenor dramatic sovietic. Memorator pentru tanchisti (Diacritic, 2011; coautor Daniel Vighi), Inainte si dupa (razboiul rece) (Paralela 45, 2013), Contele boschetar. Maiakovski la Lipova (Ariergarda, 2015; coautor Daniel Vighi). A mai publicat, impreuna cu Daniel Vighi, volumele de literatura-document: Rusalii ’51. Fragmente din deportarea in Baragan (Marineasa, 1994) si Continentul gri. Timisoara culturala in dosarele Securitatii (Ariergarda, 2022). Este membru fondator al ziarului Timisoara si al Societatii Timisoara, cofondator al Asociatiei Culturale Ariergarda.
