Opera intaiului patriarh al Bisericii Ortodoxe romane este si astazi din ce in ce mai actuala. Volumul contine 502 pagini, autorul fiind presedintele reales al sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.Opera intaiului patriarh al Bisericii Ortodoxe romane este si astazi din ce in ce mai actuala. Volumul contine 502 pagini, autorul fiind presedintele reales al sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.
Elie Miron Cristea a avut in vedere impunerea tarii noastre pe plan spiritual in competiţia cu alte popoare ale Europei si ale lumii. A stabilit stranse contacte cu biserici ortodoxe surori, greceasca, bulgareasca, sarbeasca, ruseasca ori anglicana sau catolica (poloneza, germana, franceza). Intaiul Statator al Bisericii Ortodoxe Romane s-a straduit din rasputeri sa realizeze unitatea si coeziunea intregului popor, chiar daca s-a confruntat uneori cu inalţii ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice Romane din Transilvania si Banat, ori reprezentanţii altor confesiuni. Nu i-a uitat nici pe romanii traitori in vestul continentului european ori pe pamantul american. S-a creat in acest scop Episcopatul romanilor de pretutindeni, mai ales al celor din SUA. A infiinţat noi eparhii, precum cele de la Oradea, Cluj, Sighet, Balţi sau Hotin. Spiritul naţionalist de care era animat l-a facut uneori sa exagereze, alunecand usor pe panta antisemitismului si a xenofobiei, fiind acuzat ca simpatizeaza cu Miscarea Legionara. Dimpotriva, noi credem ca din devotament faţa de regele Carol al II‑lea, Miron Cristea a asistat pasiv la asasinarea liderilor legionari, in frunte cu Corneliu Zelea Codreanu.
Opera intaiului patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane este si astazi din ce in ce mai actuala. In diverse discursuri, inclusiv in Senat, Miron Cristea s-a pronunţat pentru reformarea bisericii pe care o conducea. A susţinut intotdeauna pe preoţii ortodocsi, cerand nu de puţine ori sprijin din partea statului. (…) S-a incadrat in vasta opera de consolidare a Romaniei Mari, preocupandu-se de integrarea noilor provincii cu deosebire a Transilvaniei si Banatului in cadrul statului naţional unitar roman. A fost apropiat din punct de vedere politic de Partidul Naţional Liberal, personal de presedintele sau Ion I.C. Bratianu, cu care a stabilit stranse relaţii inca din primii ani ai secolului al XX-lea. Miron Cristea a indeplinit el insusi inalte funcţii politice ca regent (1927‒1930) si prim-ministru (1938‒1939).
Consideram ca a acceptat prea usor funcţia de presedinte al Consiliului de Ministri, comiţand astfel o importanta eroare si nu si-a dat seama ca face practic jocul regelui Carol al II-lea, susţinand regimul sau dictatorial.
Elie Miron Cristea a fost, prin urmare, o personalitate complexa, pe alocuri contradictorie, pe care am incercat sa o creionam cu luminile si umbrele ei in paginile lucrarii de faţa.
Contantin Stan
