"Cernobil inseamna "pelinul negru" sau "iarba neagra", caci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decat intr-o zona a negrului, a amaraciunii. Am scris Pelinul negru si ca o forma de revolta, desi marturisesc ca n-a fost usor sa plonjez in drama si sa o desir scriitoriceste. Am copilarit, fara nici cea mai mica banuiala, intr-un loc contaminat radioactiv. Abia cand am inceput sa simt pe propria-mi piele urmarile, am inţeles cat de acuta era grozavia, si cativa ani m-am intrebat continuu cine e de vina, de ce nu raspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum exista atatea victime subinţelese, care n-au deloc glas. Nu mi-am putut raspunde altfel decat scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetiţe nascute la cateva luni dupa dezastru a carei existenţa e ca o franghie care, pe masura ce calci, se tot subţiaza, pana devine o sforicica ce sfarseste, inevitabil, prin a se rupe. Iar caderea nu inseamna strivirea pur si simplu de asfalt, ci scufundarea din uman in subuman." (IOANA NICOLAIE)"Cernobil inseamna "pelinul negru" sau "iarba neagra", caci explozia centralei nucleare din aprilie 1986 nu se putea petrece decat intr-o zona a negrului, a amaraciunii. Am scris Pelinul negru si ca o forma de revolta, desi marturisesc ca n-a fost usor sa plonjez in drama si sa o desir scriitoriceste. Am copilarit, fara nici cea mai mica banuiala, intr-un loc contaminat radioactiv. Abia cand am inceput sa simt pe propria-mi piele urmarile, am inţeles cat de acuta era grozavia, si cativa ani m-am intrebat continuu cine e de vina, de ce nu raspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum exista atatea victime subinţelese, care n-au deloc glas. Nu mi-am putut raspunde altfel decat scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetiţe nascute la cateva luni dupa dezastru a carei existenţa e ca o franghie care, pe masura ce calci, se tot subţiaza, pana devine o sforicica ce sfarseste, inevitabil, prin a se rupe. Iar caderea nu inseamna strivirea pur si simplu de asfalt, ci scufundarea din uman in subuman." (IOANA NICOLAIE)
IOANA NICOLAIE s-a nascut in Sangeorz-Bai, judeţul Bistriţa-Nasaud. A publicat mai multe volume de versuri: Poza retusata, Nordul, Credinţa, Cenotaf, Autoimun (desemnat de catre Uniunea Scriitorilor Cartea Anului in 2013); antologia Lomografii; romane: Cerul din burta, O pasare pe sarma, Pelinul negru, Cartea Reghinei (Premiul Radio Romania Cultural pentru Proza 2020, Premiul Naţional pentru Proza Iasi, Premiul Agenţia de Carte, Premiul Observator Cultural Lyceum), Tot inainte si literatura pentru copii: Aventurile lui Arik, Arik si mercenarii, Ferbonia, Vertijia, Calatoria lui Medilo, Spionul KME si, sub pseudonimul Robert Ersten, Cum am supravieţuit clasei a VIII-a si Cum sa spui te iubesc. A fost nominalizata la premii naţionale si internaţionale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, Cerul din burta a fost publicat in suedeza (2013), in bulgara (2014) si in germana (2018), iar O pasare pe sarma a fost tradus in sarba. Autoimun a aparut in bulgara in 2016. A fost inclusa in douazeci si sase de volume colective romanesti (Ferestre 98, 40238 Tescani, Cartea cu bunici, Intelectuali la cratiţa, Cartea simţurilor, Bucurestiul meu, Scriitori la poliţie etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poésie 2003: Roumanie, territoire d’Orphée, New European Poets, An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.). Invitata pentru lecturi si conferinţe la numeroase festivaluri naţionale si internaţionale de literatura. Selecţii din versurile autoarei au aparut in Franţa, Anglia, Germania, Austria, Mexic, Canada, Suedia, Polonia, SUA si Bulgaria. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si a PEN Romania.
