În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, domnii Petru Groza și Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnîndu-mă să-l semnez imediat. Amîndoi s-au prezentat la Palatul Regal după ce acesta a fost încercuit de detașamente armate, informîndu-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sînge ce va urma ca o consecință a instrucțiunilor ce le emiseseră deja în caz că nu voi semna în cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forța de un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voința poporului român. [...] Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violență în politica de subjugare a României. În aceste condiții, nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credință în viitorul nostru, animat de același devotament și dorință de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.Prima denunţare oficială a actului de la 30 decembrie 1947. Fragment din declarația de presă a Majestății Sale Regele Mihai I al României susținută la Londra, 4 martie 1948De-a lungul timpului, actul de la 30 decembrie 1947 a stîrnit vii controverse și a generat polemici aprinse. Studiile care alcătuiesc acest volum repun în discuție și analizează, cu instrumente diverse și din diferite unghiuri, evenimentul care a pus capăt nu numai monarhiei românești, constituționalismului și democrației, ci și unei epoci întregi din istoria noastră. Sînt analizate interpretările date abdicării în cele șapte decenii care au trecut de la producerea ei și, pe baza unor mărturii și chiar a unor noi probe documentare, sînt lămurite aspecte rămase pînă acum neelucidate.
