Pe de alta parte, autoarea ne pune cu generozitate la dispozitie un instrument de lucru, foarte util istoricilor si cercetarilor viitoare pe care le speram. Or, tocmai aceasta postura de instrument de lucru, fie spus, unica in literatura de arhitectura de pana acum (dar prezenta in alte domenii culturale), plaseaza cartea Gabrielei Tabacu intr-un alt sens al continuitatii: continuitatea dorita a unui viitor al profesiunii ca act de cultura, acel viitor de construit cu migala, de urcat treapta cu treapta si a carui proiectie nu o avem inca, dar de care avem nevoie. Chestiunea ar trebui sa ne atinga mai mult decat oricand, asa cum ii atingea si pe cei care au fondat in Romania profesiunea moderna de arhitect, o data cu revista ARHITECTURA." (Prof. dr. arh. Ana Maria Zaharide)
