Daria a venit pe lume într-o vara calduroasa, o zi de 9 iulie, 1989. Se treiera grâul, parea a fi o vara bogata, începea o viata plina de soare. Doi tineri, mama si tatal, priveau la minunatia aceea numita fiica lor, DARIA.Urmatoarea vara a fost secetoasa, tatal Dariei pleca pentru totdeauna în Orion, constelatia pe care Daria avea sa o iubeasca atâta. Daria, copilul care de mic a fost atras de stele. Într-o zi, pe când avea trei ani, m-a întrebat: „mama, unde am fost eu când a mai nins?" "Ai fost o steluta, i-am spus, stateai la geamul nostru si râdeai, ne faceai cu mâna, ne-am împrietenit si, în scurt timp, ai devenit fetita noastra." Asa a început Povestea STELUTEI. Restul a fost scris apoi chiar de Daria.Daria a început sa iubeasca cifrele si literele foarte curând, la sase ani citea, la 10 ani stia totul despre stele, iubea o stea, Betelgeuse, din Orion, era tatal ei, apoi iubitul ei, despre care spunea "tu trebuie sa stralucesti, eu sunt doar o stea cazatoare".În scoala generala a fost cea mai buna eleva, sclipea, însa astronomia era viata ei. Visa sa ajunga astronom la NASA, însa în clasa aVII-a, diagnosticul de cancer a spulberat acest vis. A urmat operatia, chimioterapia, apoi a avut iar dreptul la vise. Pe lânga stele începuse sa îndrageasca literele si cuvintele, sa se joace cu ele. Îmi scria mereu biletele, scrisori, felicitari, le am si acum pe toate, toate…Mai târziu si-a dorit sa devina psiholog oncolog, visa sa plece în Belgia la specializare. Dorea sa-i ajute pe cei care sufereau de aceasta cumplita boala, considera ca psihologul este medicul sufletului, ca fara a vindeca sufletul de frica, de întuneric, nu ai nicio sansa sa vindeci trupul.Aceasta este povestea noastra.Gabriela Hornoiu, mama Dariei
