Sonete - Etienne De La Boetie

Tu ce m-auzi oftând, nu fi aspru cu mine Acum că lacrimi vărs, doar mie cunoscute Și nu-l urmez in toate durerile avute Pe Florentinul plin de regrete și suspine.  Nici pe Catull, amantul cel voios, holtei Răpind atâtea inimi prin laude și vers, Nici dragostea savantă a grecului Propers. Nu iubeau pentru mine și nici eu pentru ei. Cel ce altuia știe să dea durerii alinare Poate și să-l imite pe altul în plânsoare. Durerea și necazul, oricine și le-ndură. De-Amor vorbește fiecare după înțeles,  Eu spun ce inima și dorul îmi dau ghes: Cel ce puțin iubește, iubește cu măsură.