Povestirea „Stepa” urmareste drumul initiatic al unui baiat de noua ani, parcurs intre desprinderea de cuibul matern (poate, de copilarie) si poarta spre propriul viitor. Peisajele, natura, locurile si numeroasele personaje care se perinda sint primite cu toate simturile de acest copil in care pare a se naste (precum in adolescentul din „Fum toropitor” de Nabokov), in inconfundabila atmosfera trist-comica cehoviana, scriitorul. Iar daca imaginea pare idilica, edulcorata, ea e repede echilibrata de sumbrul „Salon nr. 6” sau de „Doamna cu catelul”, impregnate de tristete, uneori cu infiltratii comice, cu personaje neputincioase in fata sortii care loveste ca un pumn naprasnic. Registrul intunecat isi pierde insa din greutate la rastimpuri, in fata unor memorabile schite-portret precum „Polinka”, „Vanka”, „Grasul si slabul” sau dupa lectura unei povestiri ca amuzantul „Roman cu contrabas”.
