„Tinereţe ciudată este un roman cu final deschis, id est un roman al aşteptării. Latenţele configurate de text se pot concretiza în două moduri extreme. Tinerii pot evolua (sau, mai bine zis, involua) înspre o existenţă statică, inerţială, vegetativă, «plumburie», în care timpul se dilată şi în care nu se întâmplă nimic (ca în Moartea cotidiană) sau pot trece în cealaltă extremă, e drept dinamică, activă, convulsivă, în care timpul se comprimă, a unei Istorii tragice, în care insurgenţa juvenilă («inocenţa cu surâsul ei sângeros», cum ar spune Milan Kundera) poate fi un «preţios» capital la îndemâna oricărei ideologii totalitare (ca în Aşteptând ceasul de apoi). Nu întâmplător acţiunea celor două romane se petrece aproximativ în aceeaşi perioadă. Soluţia de existenţă însă, parafrazându-l din nou pe scriitorul ceh, se află în altă parte...“ (George ARDELEANU)
